(1) Instanta hotaraste de indata, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultandu-l pe judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine, numai daca apreciaza ca este necesar. In aceleasi conditii, instanta va putea asculta si partile.
(2) In cazul in care la acelasi termen s-au formulat cereri de recuzare si de abtinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate impreuna.
(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.
(4) In cazul admiterii abtinerii sau recuzarii intemeiate pe dispozitiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanta va stabili care dintre judecatori nu va lua parte la judecarea pricinii.
(5) Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza printr-o incheiere care se pronunta in sedinta publica.
(6) Daca abtinerea sau, dupa caz, recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii. In acest caz, incheierea va arata in ce masura actele indeplinite de judecator urmeaza sa fie pastrate.
Cat priveste ascultarea partilor, se poate pune problema daca instanta de abtinere sau de recuzare, atunci cand apreciaza ca este necesar sa asculte partile, trebuie sa asigure contradictorialitatea. Cu alte cuvinte, daca este obligatoriu sa fie ascultate toate partile, precum si daca este obligatoriu ca audierea unei parti sa se faca in prezenta celorlate ori in prezenta judecatorului respectiv.
Consideram ca, pentru judecata recuzarii, nu este obligatoriu sa fie ascultate toate partile, intrucat solutia asupra incidentului procedural il intereseaza pe cel care a facut recuzarea.
In schimb, daca judecatorul s-a abtinut, pentru asigurarea egalitatii, ar trebui ascultate toate partile. Intrucat art. 51 alin. (1) nu prevede altfel, ascultarea se va face in conditii de contradictorialitate.
Pe de alta parte, de vreme ce ascultarea partilor se face in aceleasi conditii in care este ascultat judecatorul, judecatorul recuzat ori care s-a abtinut nu poate fi prezent la ascultarea partilor. [M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 168]
O prima interpretare a textelor enuntate ar fi aceea ca examinarea cererii de recuzare va avea loc in aceeasi “sedinta”, dar subsecvent respingerii cererii de abtinere.
O alta interpretare ar fi aceea ca art. 51 alin. (2) NCPC instituie o exceptie de la regulile prevazute de art. 48 alin. (2) si (3) NCPC. Argumentele care ar putea sustine aceasta ipoteza sunt date de momentul formularii abtinerii si a recuzarii, care se intampla “la acelasi termen”, si de “natura diferita” a motivelor ce stau la baza cererilor. Asadar, in aceasta interpretare, ipoteza examinarii motivelor diferite expuse in decaratia de abtinere si in cererea de recuzare ar elimina caracterul prioritar al solutionarii declaratiei de abtinere. Urmeaza ca practica sa deceleze sensul acestor norme si sa valideze una dintre interpretarile propuse in prezenta lucrare, dar, initierea si sustinerea oricarui demers judiciar trebuie sa aiba ca finalitate obtinerea unui folos practic si imediat. Or, in cazul coexistentei cererilor de abtinere si recuzare, cererile au aceeasi finalitate – retragerea sau inlaturarea judecatorului din complet. In acest context, examinarea cererii de recuzare nu ar mai prezenta interes decat din perspectiva respingerii abtinerii.
Asadar, opinez ca legiuitorul a impus reunirea cererilor la acelasi complet, dar solutionarea acestora se va face in ordinea si conditiile impuse de art. 48 alin. (2( si (3) NCPC. [M. Piperea in Noul Cod de procedura civila. Note, corelatii, explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 61]