Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.
Din dispoziţiile art. 519 Cod procedură civilă, rezultă condiţiile pentru admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării unor chestiuni de drept. Una dintre aceste condiţii este aceea ca „problema de drept trebuie să fie una veritabilă, în sensul că există posibilitatea unor interpretări diferite din diverse cauze, cum ar fi: textul de lege are o formulare neclară, este incomplet, nu este corelat cu alte norme legale, nu ar mai fi în vigoare etc.”
Prin urmare, nu este admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru interpretarea unor dispoziţii legale care nu sunt susceptibile de interpretări diferite, după cum nu pot face obiectul unei sesizări a instanţei supreme în condiţiile art. 519 şi urm. Cod procedură civilă, solicitările privind modul de aplicare a unei norme legale la situaţia de fapt dedusă în litigiul pendinte. [Curtea de Apel Galați, Încheierea din 23 iunie 2016, portal.just.ro]