(1) Cel care are calitatea de parte isi poate exercita drepturile procedurale in nume propriu sau prin reprezentant, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.
(2) Partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate sta in judecata decat daca este reprezentata, asistata ori autorizata in conditiile prevazute de legile sau, dupa caz, de statutele care ii reglementeaza capacitatea ori modul de organizare.
(3) Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata in orice stare a procesului.
(4) Actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea insa confirma toate sau numai o parte din aceste acte.
(5) Cand instanta constata ca actul de procedura a fost indeplinit de o parte lipsita de capacitate de exercitiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Daca actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.
(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica in mod corespunzator si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.
Pe parcursul procesului, lipsa capacitatii procesuale de exercitiu se invoca pe cale de exceptie (de fond, peremptorie, absoluta).
Sintagma „in orice stare a pricinii”, folosita de art. 57 alin. (3), permite concluzia ca, desi exceptia este in legatura cu ocrotirea intereselor unei part, si desi ar trebui calificata drept o exceptie relativa, ea vizeaza o cerinta privitoare la conditiile de exercitare a actiunii.
Tocmai de aceea, exceptia poate fi ridicata nu numai in prima instanta, ci chiar direct in apel.
Exceptia poate fi inocata nu numai de partea ale carei interese sunt ocrotite prin consacrarea sanctiunii, dar si de cealalta parte, care nu poate fi obligata sa accepte o judecta in care actele de procedura ale adversarului, inclusiv hotararea, stau sub semnul nesigurantei deduse din riscul anularii lor.
De asemenea, pot invoca exceptia procurorul si instanta din oficiu.
Fata de dispozitiile art. 57 alin. (3), inseamna ca lipsa capacitatii procesuale de exercitiu poate fi invocata direct in apel nu doar ca exceptie, ci si ca motiv de apel. [M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 177]