(1) In caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta, la cererea partii interesate, va numi un curator special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va numi un curator special in caz de conflict de interese intre reprezentantul legal si cel reprezentat sau cand o persoana juridica ori o entitate dintre cele prevazute la art. 56 alin. (2), chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.
(3) Numirea acestor curatori se va face de instanta care judeca procesul, dintre avocatii anume desemnati in acest scop de barou pentru fiecare instanta judecatoreasca. Curatorul special are toate drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru reprezentantul legal.
(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixeaza de instanta, prin incheiere, stabilindu-se totodata si modalitatea de plata. La cererea curatorului, odata cu incetarea calitatii sale, tinandu-se seama de activitatea desfasurata, remuneratia va putea fi majorata.
Curatorul special este numit „de instanta care judeca procesul” la momentul la care a aparut necesitatea numirii sale.
Aceasta nu inseamna, insa, ca daca situatia speciala a partii, care a justificat numirea curatorului in prima instanta, persista si in caile de atac, fiecare instanta de control judiciar va trebui sa desemneze curatorul care sa reprezinte partea inaintea ei.
Solutia se impune, intrucat curatorul special, desi avocat, nu indeplineste un mandat de avocat, astfel incat sa se puna problema daca are sau nu dreptul de a pune concluzii inaintea instantelor de control judiciar. Pe de alta parte, schimbarea curatorului nu ar fi nici in interesul partii reprezentate in aceste conditii, existand riscul sa se piarda termene de exercitare a cailor de atac daca mandatarul stie ca nu mai poate reprezenta partea inaintea instantelor competente sa judeca caile de atac.
Numirea curatorului de catre instanta este impusa de necesitatea ca cealalta parte sa nu fie expusa riscului de a suporta amanarea judecatii pana la numirea reprezentantului sau a ocrotitorului legal. [M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 181]
Mandatul avocatului numit în calitate de curator special vs mandatul avocatului care reprezintă partea în calitate de reprezentant convenţional. ”Analizând apelul declarat de apelanta prin curator avocat, Tribunalul reţine că, mandatul curatorului special numit de prima instanţă dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 Cod procedură civilă, pentru situaţia în care domiciliul părţii sau un alt loc unde ar putea fi citată potrivit legii nu este cunoscut şi instanţa dispune citarea părţii prin publicitate, este determinat de dispoziţiile art. 167 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 167 alin. 3 Cod procedură civilă, mandatul curatorului special numit în condiţiile menţionate se limitează la reprezentarea la dezbateri a intereselor părţii. Mandatul avocatului numit în calitate de curator special nu este asimilat, din acest punct de vedere, mandatului avocatului care reprezintă partea în calitate de reprezentant convenţional şi care poate introduce, chiar fără mandat, orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate conform art. 87 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, instanţa reţine că domnul avocat nu are calitatea de reprezentant al apelantei în exercitarea căii de atac a apelului, astfel că va admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant a domnului avocat pentru apelanta şi în consecinţă, în temeiul art. 82 alin. 1 Cod procedură civilă, va anula cererea de apel formulată de apelanta – intimată.” [Tribunalul Brașov, Decizia nr. 28/2015, portal.just.ro]
Majorare pensie de întreţinere. Drepturile și obligațiile curatorului special numit pentru reprezentarea pârâtului
„Prima instanţă:
A respins cererea de majorare a pensie de întreţinere formulată de reclamantă.
Căsătoria părţilor a fost desfăcută, iar prin convenţia încheiată în procedura divorţului, acestea s-au înţeles ca autoritatea părintească în ceea ce o priveşte pe minoră să fie exercitată în comun, stabilindu-se locuinţa copilului la mamă. Prin aceeaşi convenţie, părţile s-au înţeles ca pârâtul să contribuie lunar la creşterea şi educarea minorei cu suma de 100 lei, reprezentând pensie de întreţinere.
S-a mai reţinut că în cuprinsul cererii, reclamanta a arătat că la stabilirea pensiei de întreţinere s-au avut în vedere nevoile minorei şi posibilităţile materiale ale pârâtului, la data divorţului acesta nerealizând venituri legale, ci doar din munca „la negru”.
Din adresele eliberate de Casa Judeţeană de Pensii Arad şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad rezultă că mijloacele materiale ale pârâtului nu s-au schimbat faţă de data divorţului, nici în prezent acesta nefiind angajat, iar creşterea venitului minim pe economie garantat în plată de la suma de 850 lei la 900 lei nu poate reprezenta o modificare a situaţiei materiale a pârâtului, acesta nefiind angajat.
În ceea ce priveşte nevoile minorei, reclamanta nu a făcut dovada unei asemenea modificări, iar perioada de timp dintre momentul pronunţării divorţului şi data formulării cererii este mult prea scurtă pentru a prezuma o asemenea modificare.
Mai mult, s-a reţinut că minora urmează să înceapă clasa a III-a din învăţământul primar, astfel că nevoile sale nu pot fi prezumate a fi mai mari decât în anul şcolar precedent, nefiind vorba despre un alt ciclu de învăţământ.
Întrucât reclamanta nu a dovedit existenţa unei schimbări în ceea ce priveşte mijloacele de care dispune pârâtul în prezent şi nici a nevoilor superioare ale minorei, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea.
Instanţa de apel :
A admis acţiunea şi a majorat pensia de întreţinere pe care pârâtul o datorează pe seama minorei, de la 100 lei lunar la 1/4 din venitul minim pe economie.
S-a reţinut că prima instanţă a constatat că pârâtul a fost citat la toate adresele cunoscute, dar factorul poştal a constatat că acesta nu mai locuieşte în fapt la aceste adrese. Prin urmare, a dispus citarea pârâtului prin publicitate, desemnându-se totodată, potrivit art. 58 Cod Procedură Civilă, un curator special dintre avocaţii Baroului Arad.
În apel, tribunalul a menţinut mandatul curatorului special, care prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii reclamantei.
Potrivit art. 80 alin. 1 teza a II a Cod Procedură Civilă, reprezentarea părţilor în procesul civil poate fi legală, judiciară sau convenţională. Reprezentarea legală intervine în cazul persoanei fizice lipsite de capacitate procesuală de exerciţiu, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege, spre exemplu: art. 155 alin. 1 pct. 15, art. 58, art. 975 alin. 2 Cod Procedură Civilă; aşadar, în aceste cazuri este vorba de o reprezentare legală, deoarece izvorul împuternicirii de reprezentare îl constituie legea, instanţa numind un astfel de reprezentant în cazurile expres prevăzute de lege; prin urmare, curatorul special desemnat în cauză are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.
Totuşi, văzând dispoziţiile art. 81 alin. 2 Cod Procedură Civilă, tribunalul a analizat dacă poziţia procesuală exprimată de curator nu contravine interesului pârâtului, ştiut fiind că actele procedurale de dispoziţie prevăzute la art. 81 alin. 1 Cod Procedură Civilă se pot face de reprezentant doar în baza unui mandat special, ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente.
Tribunalul a constatat că cererea de majorare a pensiei de întreţinere este întemeiată, considerând că înţelegerea părţilor stabilită nu corespunde interesului minorei sub aspectul cuantumului pensiei de întreţinere de 100 lei lunar, convenită a fi plătită de pârât pe seama copilului său.
Altfel spus, înţelegerea părinţilor în sensul exonerării sau stabilirii unei sume modice ca pensie de întreţinere nu este admisibilă în materia drepturilor de care părţile, din raţiuni de protecţie a unor persoane sau de ordine publică nu pot dispune. Or, pensia de întreţinere este un drept prevăzut în mod expres pentru copil, iar în caz de divorţ, instanţa este obligată să se pronunţe chiar din oficiu asupra cheltuielilor de creştere, educare şi învăţătură ale copilului.”[Tribunalul Arad, Decizia civilă nr. 542/2015, portal.just.ro]