Mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul procesului este un drept ori o obligatie comuna, daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza ori daca intre ele exista o stransa legatura.
Doctrina si jurisprudenta in materie au identificat cazuri de coparticipare obligatorie, necesara, de natura a conditiona insasi admisibilitatea actiunii civile in justitie. Este vorba despre acele situatii in care ami multe persoane se afla intr-o anumita legatura (litisconsortiu), care impune solutionarea unitara a litigiului, printr-o singura hotarare, pentru toti partcipantii.
Practica judiciara a acceptat existenta unor situatii in care judecatorul are obligatia de a pune in discutia partilor necesitatea participarii obligatorii in proces a unor parti, in absenta oricaror reglementari generale care sa permita extinderea din oficiu a cadrului procesual subiectiv, prin introducerea in proces a unor terte persoane. In prezent, o astfel de reglementare a fost introdusa prin art. 78 NCPC, in cazurile expres si limitativ prevazute de lege, precum si in procedura necontencioasa, judecatorul dispunand din oficiu introducerea in cauza a altor persoane, chiar peste vointa partilor.
Astfel, in cazul proceselor privitoare la sistarea starii de indiviziune, trebuie sa participe toti coproprietarii, in caz contrar partajul este nul [art. 684 alin. (2) NCC]. Intr-o actiune in anulare sau in nulitatea unui contract, instanta trebuie sa constate nevalabilitatea actului juridic fata de toate partile si, intrucat pronuntarea unei hotarari uniforme reprezinta o necesitate obiectiva in materia nulitatilor actelor juridice, litisconsortiul este intotdeauna necesar, obligatoriu si unitar. Actiunea in nulitatea casatoriei, actiunea pentru desfacerea sau declararea nulitatii adoptiei trebuie promovata de persoana interesata impotriva ambilor soti, respectiv impotriva ambilor adoptatori. Actiunea in stabilirea paternitatii, continuata de mostenitorii reclamantului decedat, releva un litisconsortiu activ necesar (art. 425 NCC), asemenea actiunii exercitate de ambii parinti impotriva unicului fiu, pentru intretinere (art. 516 NCC). [G. C. Frentiu, D. L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Editura Hamangiu 2013, p. 92]
Acţiune privind modificarea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Inaplicabilitatea art. 643 NCC. „Conform art. 59 Cod procedură civilă :” mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură”.
În speţă, obiectul pricinii este rectificarea titlului de proprietate emis pe numele PP, pârât ce nu mai era în fiinţă la data promovării acţiunii şi care nu stă în judecată prin moştenitorii săi.
Reclamantul RR stă în judecată în calitate de succesor cu titlu particular al titularului primar al dreptului de proprietate (PP) ce a făcut obiectul transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului de 500 m.p. prevăzut în titlul de proprietate a cărui rectificare se cere.
Or, în acest context, chiar titularul primar al dreptului de proprietate a cărui formă de identificare este supusă analizei instanţei prin cererea de chemare în judecată, nu este parte în cauză, nici personal (datorită lipsei capacităţii procesuale de folosinţă) şi nici prin moştenitori.(…)
Din prisma noilor reglementări legislative în materie civilă şi procesual civilă ar putea exista conceptul că în procesele civile nu se mai poate invoca/admite niciodată lipsa coparticipării procesuale obligatorie.
Conceptul arătat nu este valabil pentru orice speţă, ci doar, aşa cum prevede art. 643 Cod civil (din 2010) (”fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cadrul acţiunii în revendicare”) se aplică doar în cazurile prevăzute de text.
Potrivit art. 63 din Legea 71/2011 privind aplicarea noului cod civil prevederile citate se aplică şi proceselor în curs.
În speţă însă nu sunt incidente prevederile art. 643 NCC pentru două considerente elementare:
În primul rând acţiunea de faţă nu este privitoare la coproprietate ci este privitoare la forma unui act juridic.
În speţă nu se impune analizat dreptul de proprietate al pârâtului ci respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale titlului de proprietate a cărui rectificare se cere.
Efectul hotărârii ar presupune efectele actului juridic nu efectele coproprietăţii.
În al doilea rând, pârâţii chemaţi în judecată nu stau în justiţie în calitate de coproprietar ci în calitate de titular al titlului de proprietate a cărui rectificare se cere şi de instituţii emitente ale actului supus rectificării.
Atunci când titularul titlului, respectiv cocontractant în actul de vânzare-cumpărare din anul 2004 nu mai e în fiinţă la data aprecierii valabilităţii actelor implicate în raportul dedus judecăţii, în locul său trebuie să stea succesorii legali/convenţionali ai respectivei părţi şi nu ca şi coproprietari ci în baza instituţiei de drept comun a subrogării prin transmiterea drepturilor şi obligaţiilor de la un defunct la succesorii săi universali, cu titlu universal sau cu titlu particular.
Or, reprezentanţii pârâtului PP lipsesc din proces, iar succesiunea actelor juridice ce justifică reclamantului calitatea sa sunt arondate în mod primar şi succesiv aceleiaşi persoane lipsă – PP.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa urmează a constata că în lipsa chemării în judecată a succesorilor titularului TP cadrul procesual fixat de reclamant nu corespunde cerinţelor art. 59 Cod procedură civilă şi art. 6 CEDO şi, pe cale de consecinţă va admite excepţia lipsei coparticipării procesuale şi va respinge acţiunea pentru acelaşi considerent.” [Judecătoria Pașcani, Sentința civilă nr.11/2015, portal.just.ro]