(1) Creditorul este obligat sa acorde executorului judecatoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la indeplinire, in bune conditii, a executarii silite, punandu-i la dispozitie si mijloacele necesare in acest scop. El este obligat sa avanseze cheltuielile necesare indeplinirii actelor de executare, potrivit dispozitiilor luate de executor.
(2) Debitorul este obligat, sub sanctiunile prevazute la art. 188 alin. (2), sa declare, la cererea executorului, toate bunurile sale, mobile si imobile, inclusiv cele aflate in proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmasie, cu aratarea locului in care acestea se afla, precum si toate veniturile sale, curente sau periodice.
(3) Debitorul ale carui bunuri au fost deja sechestrate este tinut sa aduca la cunostinta executorului care sechestreaza aceleasi bunuri existenta sechestrului anterior si identitatea organului de executare care l-a aplicat, predand executorului o copie a procesului-verbal de sechestru.
Sanctiunea care se poate aplica in cazul neexecutarii obligatiei debitorului de a declara, la cererea executorului, bunurile urmaribile indicate la alin. (2) este cea prevazuta la art. 188 alin. (2) NCPC, si anume amenda judiciara de la 100 lei la 1000 lei. Amenda se aplica de catre presedintele instantei de executare, la cererea executorului judecatoresc.
Aceeasi sanctiune se poate aplica si pentru fapta debitirului de a nu aduce la cunostinta executorului existenta unor sechestre anterioare. Chiar daca in alin. (3) nu exista o trimitere expresa la art. 188, de genul celei din alin. (2), se poate considera ca, printr-un comportament contrar celui prescris de lege, debitorul impiedica executarea normala a executarii silite. [D.M. Gavris in Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole. Vol. II. Art. 527-1133, coordonator G. Boroi, Editura Hamangiu 2013, p. 118]