(1) Cursul prescriptiei se suspenda:
1.in cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de a obtine obligarea paratului;
2.pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevazuta de lege ori a fost stabilita de instanta sau de alt organ jurisdictional competent;
3.cat timp debitorul nu are bunuri urmaribile sau care nu au putut fi valorificate ori isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire;
4.in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
(3) Prescriptia nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului urmaritor.
Se poate observa ca la ipotezele de suspendare a cursului prescriptiei deja recunoscute si sub precedenta reglementare au mai fost adaugate doua, mentionate pct. 3 : “cat timp debitorul nu are bunuri urmaribile sau care nu au putu fi valorificate”. Avem, prin urmare, de a face cu urmatoarele cazuri avand caracter de noutate: 1. Pe timpul cat debitorul nu are bunuri urmaribile; 2. Cand debitorul are buburi, insa desi s-a incercat valorificarea lor in cadrul executarii silite, prin modalitatile recunoscute de lege, aceasta nu s-a realizat, caz in care suspendarea cursului prescriptiei se mentine pana cand in patrimoniul debitorului vor intra bunuri care sa poata fi valorificate.
Justificarea acestor noi imprejurari ce au vocatia de a determina suspendarea cursului prescriptiei este data de inexisteta, in cazul fiecareia, a unei culpe a creditorului, nefiind vina acestuia ca debitorul nu are in patrimoniu bunuri susceptibile de urmarire sau care sa poata fi valorificate pe cale silita. Or, daca intervenirea prescriptiei are caracter de sanctiune legala pentru creditor, pedepsindu-I pasivitatea, ar fi injust ca termenul de prescriptie sa continue a curge desi creditorul nu se afla in culpa; intr-o asemenea situatie, s-ar ajunge ca logica interna a sanctiunii sa fie pervertita, aceasta actionand si contra celor neculpabili. [I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul II, Articolele 622-1.133, Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 118-119]