(1) Partea interesata poate sa cheme in garantie o terta persoana, impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau in despagubiri.
(2) In aceleasi conditii, cel chemat in garantie poate sa cheme in garantie o alta persoana.
Elementele caracteristice ale acestei cereri de interventie fortata sunt urmatoarele:
a) spre deosebire de crerea de interventie voluntara, in care tertul intervine in proces din proprie initiativa, in cazul cererii de chemare in garantie initiativa atragerii tertului in proces apartine uneia dintre partile litigante (reclamant, parat sau intervenient a carui cerere a fost admisa in principiu), de unde provine si denumirea de interventie fortata;
b) spre deosebire de cererea de interventie principala, cererea de chemare in garantie presupune, cu necesitate, existenta unui proces civil aflat in faza judecatii in prima instanta, neputandu-se solutiona pretentia dedusa judecatii prin intermediul acesteia cu incalcarea unui grad de jurisdictie, legea neprevazand o derogare precum in cazul interventiei principale;
c) interesul partii care formuleaza cererea de chemare in garantie a tertului priveste garantarea sau despagubirea sa in ipoteza in care va cadea in pretentii;
d) pentru formularea cererii de chemare in garantie nu este necesat ca persoanele chemate in garantie sa fie tert fara de procesul in curs de desfasurare, putand fi una dintre partile initiale sau dintre tertii intervenienti deveniti parti, dupa admiterea in principiu a cererilor de interventie respective;
e) intre cererea principala si cererea de chemare in garantie trebuie sa existe o legatura de dependenta si subordonare, in sensul ca solutia cererii principale influenteaza si solutia cererii de chemare in garantie. [D. N. Theohari in Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-526, coordonator G. Boroi, Editura Hamangiu 2013, p. 211-212]
Este inadmisibila chemarea in garantie in cererile de ordonanta presedentiale, deoarece implica abordarea fondului, transarea dreptului patrimonial alegat in actiunile posesorii, in actiunile personale nepatrimoniale, in litigiile de munca, deoarece nu exista raporturi de munca intre persoana incadrata in munca si tertul chemat in garantie. [G. C. Frentiu, D. L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Editura Hamangiu 2013, p. 114]
Cererea de chemare in garantie formulata in litigiile de munca este inadmisibila atunci cand este formulata de angajator. Insa, (…) ea este admisibila atunci cand se fofmuleaza de catre paratul chemat in judecata nu in calitate de angajator, ci de obligat la alocarea de fonduri angajatorului in vederea indeplinirii obligatiei sale de plata (ne referim aici la chemarea in judecata in calitate de parati a Consiliului local, care raspunde de repartizarea sumelor si aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de invatamant cu personalitate juridica, respectiv a primarului, ca ordonator de credite). In aceasta ipoteza, chemarea in garantie se formuleaza de un tert fata de raportul juridic de munca, parte in proces, scopul fiind acela de a-l garanta in sensul punerii la dispozitie de sume de bani pentru ca tertul (Consiliul local, primarul, in exemplul nostru) sa-si poata indeplini obligatia instituita in sarcina lor, de alocare de fonduri angajatorului. [G. C. Frentiu, D. L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Editura Hamangiu 2013, p. 114]