(1) Daca admite contestatia la executare, instanta, tinand seama de obiectul acesteia, dupa caz, va indrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori incetarea executarii insesi, va anula ori lamuri titlul executoriu.
(2) De asemenea, daca prin contestatia la executare s-a cerut de catre partea interesata impartirea bunurilor proprietate comuna, instanta va hotari si asupra impartelii acestora, potrivit legii.
(3) In cazul respingerii contestatiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.
(4) Hotararea de admitere sau de respingere a contestatiei, ramasa definitiva, va fi comunicata, din oficiu si de indata, si executorului judecatoresc.
(5) Daca contestatia este admisa, executorul judecatoresc este obligat sa se conformeze masurilor luate sau dispuse de instanta.
(6) Atunci cand contestatia a fost respinsa, suma reprezentand cautiunea depusa ramane indisponibilizata, urmand a servi la acoperirea creantelor aratate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, dupa caz, situatie in care se va comunica executorului si recipisa de consemnare a acestei sume.
(7) In cazul in care constata refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a inregistra cererea de executare silita sau de a indeplini un act de executare silita ori de a lua orice alta masura prevazuta de lege, instanta de executare va putea obliga executorul, prin aceeasi hotarare, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum si, la cererea partii interesate, la plata de despagubiri pentru paguba astfel cauzata.
(8) In situatia prevazuta la alin. (7), instanta va solicita incheierea prevazuta la art. 665 alin. (1) sau, dupa caz, actul care constata refuzul executorului judecatoresc de a primi ori de a inregistra cererea de executare silita, de a indeplini un act de executare silita ori de a lua alta masura prevazuta de lege.
Obligatia comunicarii hotararii definitive ar trebui sa revina instantei de executare in cazul contestatiilor la executare propriu-zise indreptate impotriva executarii silite insasi, a unui act de executare silita ori impotriva refuzului executorului judecatoresc de a efectua o executare silita, ori de a indeplini un act de executare in conditiile legii. O astfel de solutie este oportuna din perspectiva bunei gestionari a ctivitatii instantelor. Dosarul este trimis in toate cazurile si se pastreaza la prima instanta, adica la instanta de executare, in cazul de fata. Comunicarea deciziei pronuntata in calea de atac a apelului ori, in unele cazuri, a recursului, se va putea face oricum numai dupa redactarea acesteia, insa tot dupa redactare, dosarul este trimis spre conservare primei instante. In unele cazuri, instanta de executare va fi cea mai apropiata instanta de sediul biroului executorului judecatoresc, astfel ca procedura de comunicare se va putea realiza in conditii optime, inclusiv prin agent procedural. In raport de aceste argumente, care cu siguranta nu sunt exclusive, obligatia de comnicare a hotararii pronuntate asupra contestatiei la executare ar trebui sa revina primei instante care s-a pronuntat asupra contestatiei la executare.
In cazul unei contestatiii la titlu, obligatia de comunicare ar trebui sa revina instantei care a pronuntat titlul care se executa si careia legea ii stabileste competenta de a solutiona o astfel de contestatie, indiferent daca solutia pronuntata asupra acesteia este susceptibila sau nu de a fi atacata cu apel sau cu recurs. [S.I. Lucaciuc, Contestatia la executare in reglementarea noului Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2014, p. 341-342]