(1) Sechestrul se va putea aplica si asupra bunurilor apartinand debitorului, dar detinute de un tert, afara numai daca acesta din urma nu recunoaste ca bunurile apartin debitorului urmarit. Daca tertul recunoaste ca bunurile apartin debitorului, este obligat sa declare daca le detine in temeiul vreunui titlu si sa inmaneze executorului o copie certificata a acestuia, daca este cazul.
(2) Daca tertul detinator nu recunoaste ca bunurile apartin debitorului, dar creditorul pretinde si face dovada ca bunurile respective sunt ale acestuia, instanta de executare va putea, prin incheiere definitiva, data cu citarea in termen scurt a partilor, sa il autorizeze pe executor sa continue aplicarea sechestrului.
(3) Tertul detinator care are un drept de folosinta asupra bunului sechestrat poate sa ceara instantei de executare sa fie autorizat sa foloseasca in continuare bunul, daca pentru acesta exista o asigurare facultativa contra daunelor ori urmeaza sa fie contractata, in termenul fixat de instanta, dupa caz. In toate cazurile, acordul creditorului urmaritor in acest sens suplineste autorizatia instantei de executare.
In ipoteza in care tertul nu va incheia contractul de asigurare in termenul dispus de instanta, va pierde dreptul de folosinta asupra bunului. Aceasta, intrucat prin asigurarea bunului supus sechestrului se urmareste protejarea interesului creditorului, care ar putea fi afectat in situatia in care bunul folosit de tert ar pieri sau ar fi degradat. In conditiile existentei unei asigurari facultative, chiar daca riscurile se produc, asiguratorul va fi obligat la plata contravalorii prejudiciului suferit, caz in care nu se mai poate pune in discutie prejudicierea patrimoniului creditorului. [G. Raducan in Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole. Vol. II. Art. 527-1133, coordonator G. Boroi, p. 237]