(1) Vanzarea la licitatie se va face la locul unde se afla bunurile sechestrate sau, daca exista motive temeinice, in alt loc.
(2) In cazul cand in localitate exista targuri oficiale recunoscute si tinute in mod obisnuit cel putin o data pe saptamana, vanzarea vitelor se va face obligatoriu in acele targuri, in zilele si orele de targ, chiar daca targurile ar cadea in zilele nelucratoare sau de sarbatoare legala, fara a fi necesara incuviintarea instantei de executare.
(3) De asemenea, daca in localitate exista burse de marfuri sau cereale, toate marfurile sau cerealele care sunt cotate la aceste burse se vor vinde, la cererea creditorului sau a debitorului, prin intermediul lor.
Legea nu defineste notiunea de motive temeinice, dar se refera la situatia in care locul sechestrarii bunurilor nu confera suficiente oportunitati pentru vanzarea acestora. La baza luarii deciziei de a organiza licitatia in alt loc, fata de cel la care au fost sechestrate bunurile, pot sta diverse motive, acestea urmand a fi analizate de catre executor la momentul respectiv. In situatia in care una dintre parti solicita organizarea licitatiei in alta parte, devin aplicabile dispozitiile relative la stramutare, atat in ceea ce priveste incuviintarea, cat si in ceea ce priveste suportarea cheltuielilor de transport. Daca, insa, masura este luata din oficiu de catre executor, atunci cel care va suporta cheltuielile va fi creditorul. [A.P. Dimitriu, C. Roman in Noul Cod de procedura civila. Note, corelatii, explicatii. Editura C.H. Beck. Bucuresti 2012, p. 768]