Art. 794. Desfiintarea popririi

(1) Daca dupa infiintarea popririi cauza in temeiul careia s-a infiintat aceasta a incetat sa mai existe, executorul judecatoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va dispune desfiintarea popririi printr-o adresa catre tertul poprit. Atunci cand poprirea a fost validata, desfiintarea acesteia se va face de instanta de executare prin incheiere executorie, data cu citarea partilor.

(2) Cand creanta debitorului poprit este garantata cu ipoteca, acesta va putea cere, in temeiul acestei adrese sau, dupa caz, al incheierii ramase definitiva, radierea notarii popririi sau a intabularii stramutarii dreptului de ipoteca in cartea funciara.

(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator in cazul radierii popririi asupra unor creante sau altor bunuri mobile incorporale, inscrise in alte registre de publicitate decat cartea funciara.

Desi textul legal nu se refera la o situatie tranzitorie, din interpretarea normei legale opinam ca, atunci cand poprirea a fost infiintata, dar este pendinte procesul de validare, desfiintarea se va face tot de executorul judecatoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, procesul verbal de incetare a excutarii va fi adus in fata instantei de executare, iar in baza sa instanta fie va pronunta o hotarare de invalidare a popririi, fie va lua act de renuntarea creditorului urmaritor la cererea de validare a popririi, o astfel de ipoteza neputandu-se suprapune cu aceea la care se refera expres textul legal, in sensul ca cererea de validare a popririi are un alt obiect si o alta cauza decat cererea de desfiintare a popririi, iar instanta de executare, fiind deja investita cu o cerere de validare a popririi, nu poate incalca principiul disponibilitatii, astfel incat nu poate schimba cadrul procesual stabilit de parti cu privire la obiect si cauza (nemaivorbind de faptul ca scopul urmarit in cele doua actiuni este diametral opus). [G. Raducan in Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole. Vol. II. Art. 527-1133, coordonator G. Boroi, p. 306-307]