(1) Partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legala, conventionala sau judiciara.
(2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercitiu vor sta in judecata prin reprezentant legal.
(3) Partile pot sa stea in judecata printr-un reprezentant ales, in conditiile legii, cu exceptia cazului in care legea impune prezenta lor personala in fata instantei.
(4) Cand legea prevede sau cand circumstantele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecatorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant in conditiile art. 58 alin. (3), aratand in incheiere limitele si durata reprezentarii.
(5) Cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o hotarare judecatoreasca, asistarea reprezentantului de catre un avocat nu este obligatorie. Dispozitiile art. 83 alin. (3) si art. 84 alin. (2) sunt aplicabile.
Reprezentarea in justitie poate fi confundata ce subrogatia. Aceasta, intrucat, indiferent daca subrogatia este legala sau conventionala, subrogatul ia locul creditorului platit si poate exercita toate drepturile si actiunile acestuia impotriva debitorului. Mai mult, el are si o actiune proprie contra debitorului, izvorata din mandat, gestiunea d afaceri, imbogatirea fara justa cauza, dupa caz, prin care poate obtine nu numai ce a platit creditorului, ci si eventualele cheltuieli sau daune suferite. Dar, cum lesne se poate constata, prin mecanismul subrogatiei subrogatul devine titularul actiunii si, prin urmare, el nu actioneaza in numele altuia – ca reprezentantul (mandatarul), ci in numele si in interesul sau. Deosebirea este cu totul evidenta atunci cand plata creditorului s-a facut numai partial. In proces vor putea aparea, contra debitorului, subrogatul pentru ceea ce a platit si creditorul initial, chiar printr-un mandatar, pentru partea din datorie care n-a fost platita, avand, cat priveste aceasta parte, aceleasi drepturi ca subrogatul. [I. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul I, Articolele 1-621. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 147]
Prin mecanismul gestiunii de afaceri, gerantul din proprie initiativa, fara a primi vreo imputernicire, incheie acte juridice sau savarseste acte materiale necesare si utile in favoarea sau in interesul geratului. Sub unele aspecte, gestiunea de afaceri se apropie de mandat si chiar se transforma in mandat, cand geratul ratifica gestiunea de afaceri. Totusi, sub multe alte privinte, gestiunea de afaceri se deosebeste de mandat (de exemplu, gerantul actioneaza din proprie initiativa, el poate savarsi si fapte materiale). Problema insa care intereseaza aici este aceea de a sti daca gerantul poate actiona in justitie. Raspunsul este, negativ, chiar daca interventia gerantului in justitie s-ar dovedi ca a fost necesara si utila si chiar daca geratul ar ratifica ulterior actele gerantului. Ratficarea ulterioara a actelor gerantului nu poate acoperi iregularitatea sesizarii instantei de catre gerant. [I. Deleanu, Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul I, Articolele 1-621. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 147]