(1) Sunt supuse urmaririi silite imobiliare bunurile imobile.
(2) Pot forma obiectul urmaririi silite imobiliare si dreptul de uzufruct asupra unui imobil, precum si dreptul de superficie.
(3) Dreptul de servitute poate fi urmarit silit numai odata cu fondul dominant caruia ii profita.
(4) Nu sunt supuse urmaririi silite imobilele declarate neurmaribile in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
(5) In cazul titlurilor executorii privitoare la creante a caror valoare nu depaseste 10.000 lei, vanzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi facuta numai daca acesta nu are alte bunuri urmaribile sau daca are bunuri urmaribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecatoresc informatiile, lamuririle si dovezile necesare, precum si furnizarea cu rea-credinta de informatii incomplete in legatura cu existenta si valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natura a fi valorificate in vederea acoperirii integrale a creantei permit declansarea urmaririi silite imobiliare chiar daca valoarea creantei nu depaseste 10.000 lei.
Nu se interzice declansarea urmaririi silite imobiliare impotriva debitorului cand creanta este mai mica de 10 000 lei, ci doar scoaterea la vanzare a imobilului altfel decat in conditiile analizate. Este vorba deci, despre un incident care afecteaza exclusiv faza finala a urmaririi, dar nu impiedica desfasurarea ei pana la acel moment. In consecinta; este posibila atat incuviintarea silita a urmaririi imobiliare potrivit art. 664 [devenit art.665] coroborate cu cele ale art. 818 [devenit art.819] NCPC, se pot emite somatia si comunicarile prevazute de art. 820, se intreprind si masurile privind publicitatea urmaririi in cartea funciara, conform art. 821 [devenit art. 822] NCPC, si se poate stabili chiar si pretul. [G. Raducan in Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole. Vol. II. Art. 527-1133, coordonator G. Boroi, p. 327]
In practica, s-ar mai putea ivi unele dificultati legate de interpretarea sintagmei “titlurilor executorii privitoare la creante a caror valoare nu depaseste 10.000 de lei”, in sensul ca legiuitorul nu distinge daca aceasta valoare maxima trebuie sa fie cea inscrisa in titlul executoriu pe care creditorul il pune in executare, la care se pot adauga ulterior inscrisurile cu valoare de titlu executoriu emise de executorul judecatoresc (de pilda, incheierea privind cheltuielile de executare, potrivit art. 669 alineat final NCPC, [devenit art. 670]), sau legiuitorul a avut in vedere ca valoarea cumulata a tuturor acestor titluri sa nu depaseasca 10.000 lei? In ceea ce ne priveste, desi legea nu distinge, credem ca s-a avut in vedere valoarea din titlul executoriu al creditorului urmaritor, iar nu si cheltuielile de executare.
Pe de alta parte, in legatura cu aceeasi sintagma se mai naste o intrebare legata inclusiv de titlul executoriu, al creditorului urmaritor: valoarea de 10.000 lei sa fie cea a debitului principal sau a debitului principal cu tot cu acceorii (dobanzi, penalitati etc)? Valoarea creantei urmarite care trebuie sa se incadreze in cuantumul de 10.000 lei ar trebui sa fie cea stabilita la data sesizarii executorului judecatoresc cu cererea de executare, indiferent din ce ar fi compusa aceasta: doar debit principal (atunci cand nu au fost stabilite si accesorii) sau debit principal cumulat cu accesoriile sale, dupa caz (atunci cand acestea au fost stabilite). [G. Raducan in Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole. Vol. II. Art. 527-1133, coordonator G. Boroi, p. 328]