(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, in cazurile anume prevazute de lege, la cererea altei persoane, organizatii ori a unei autoritati sau institutii publice ori de interes public.
(2) Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.
(3) In conditiile legii, partea poate, dupa caz, renunta la judecarea cererii de chemare in judecata sau la insusi dreptul pretins, poate recunoaste pretentiile partii adverse, se poate invoi cu aceasta pentru a pune capat, in tot sau in parte, procesului, poate renunta la exercitarea cailor de atac ori la executarea unei hotarari. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale in orice alt mod permis de lege.
Ca principiu, procesul civil este initiat la cererea persoanei care justifica un interes, fiindu-i lezat un drept al sau, insa legea admite, in prezent, ca, in cazurile expres si limitativ prevazute, procesul sa poata fi pornit la cererea oricarei persoane, fizice sau juridice, a unei organizatii, autoritati sau institutii publice ori de interes public, interesul public, iar nu cel privat, reprezentand in aceste ipoteze conditia imperativa a declansarii procesului civil.
Formele de manifestare a dreptului de dispozitie al partilor in procesul civil constau in: a) dreptul partilor de a stabili obiectul si limitele procesului; b) dreptul partilor de a renunta la judecarea cererii de chemare in judecata sau la insasi dreptul pretins; c) dreptul fiecarei parti de a recunaste pretentiile partii adverse si de a se invoi cu aceasta pentru a pune capat in tot sau in parte procesului, prin incheierea unei tranzactii; d) dreptul partilor de a renunta, expres sau tacit, la exercitarea cailor de atac; e) dreptul partilor de a renunta la executarea unei hotarari; f) dreptul partilot dea dispune de drepturile lor procesuale in orice alt mod permis de lege. [G. C. Frentiu, D. L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Editura Hamangiu 2013, p. 14]
Instanta judecatoreasca nu se investeste, de regula, din oficiu, nu porneste ea procesul civil, ci este necesar ca ea sa fie sesizata cu o cerere [art. 30 alin. (1) NCPC]. Sesizarea o face, de regula, cel care are o pretentie impotriva altei persoane sau cel care urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice. In mod cu totul exceptional, instanta judecatoreasca actioneaza din oficiu, cum ar fi in cazul punerii sub interdictie judecatoreasca (art. 165 coroborat cu art.111 NCC) si al divortului, cand instanta de tutela hotaraste asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, precum si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort.
Pe de alta parte, disponibilitatea nu este exclusiva, adica legea recunoaste legitimare procesuala activa si altor persoane sau organe. Este o solutie care rezulta din chiar alin. (1) al art. 9 care, dupa ce arata regula, in sensul ca procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat, adauga “sau, in cazurile anume prevazute de lege, la cererea altei persoane, organizatii ori a unei autoritati sau institutii publice ori de interes public”. De exemplu, procurorul poate porni orice actiune civila, ori de cate ori este necesar, pentru apararea drepturilor sau intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege [art. 92 alin. (1) NCPC]. Sau Avocatul Poporului poate sesiza instanta de contencios administrativ in conditiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. [V.M. Ciobanu in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol I. art. 1-526. Coordonator V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 23-24]
Dreptul instantei de a califica o cerere nu este echivalent cu dreptul sau de a pune in discutie posibilitatea modificarii acesteia. A califica inseamna a da denumirea legala din punct de vedere procedural unei cereri fundamentate corect in raport cu situatia de fapt, chiar daca textele legale sunt eronat indicate, instanta avand acest drept independent de pozitia procesuala a partilor. A pune in discutie modificarea actiunii inseamna a refundamenta o cerere intemeiata gresit, aspect ce nu poate fi realizat decat cu concursul partii.
Apreciem ca instanta are dreptul sa puna in discutia partilor fundamentul juridic corect al cererii, insa, in masura in care partea insista in solutionarea cererii astfel cum a fost initial formulata, instanta nu poate proceda la modificarea cererii, intrucat aceasta ar avea drept consecinta incalcarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil. Nu este obligatoriu ca partea sa indice in mod expres articolele din actele normative pe care isi intemeiaza cererea, atat timp cat sunt mentionate motivele de fapt si de drept ale carerii care por conduce la o corecta incadrare juridica de catre instanta a pretentiei deduse judecatii. In acest context, nici indicarea gresita a unui text de lege nu constituie un impediment pentru judecator de a stabili dispozitia legala incidenta in raport de motivele dezvoltate in cerere. [D.N. Theohari, M. Eftimie in Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-526, coordonator G. Boroi, Editura Hamangiu 2013, p. 38]
Constatarea nulitații unui act juridic. Refuzul reclamantului de a solicita introducerea in cauza a altei persoane. Intrucat unul din principiile care guverneaza intreg procesul civil este principiul disponibilitatii partilor asupra cadrului juridic al actiunii , reglementat de prevederile art.9 C.pr.civ. iar peste vointa partilor in litigiu nu se poate introduce in cauza – din oficiu – o persoana care nu a fost chemata in judecata, in conditiile prevazute de art. 194 C.pr.civ., in mod corect, instanta de fond, in virtutea rolului sau activ, a pus in discutia apelantului necesitatea introducerii in cauza a mostenitorilor titularului titlului a carei nulitate absoluta a solicitat-o, care, avand libera alegere in privinta persoanelor cu care intelege sa se judece si-a manifestat vointa in sensul mentinerii cadrului procesual fixat prin cererea de judecata.
Contrar sustinerilor apelantului, instanta de fond nu a incalcat principiul disponibilitatii prin punerea in discutie a largirii sferei procesului si i-a respectat dreptul de a determina cadrul procesual din punct de vedere al partilor prin neintroducerea mostenitorilor titularului dreptului de proprietate, judecand actiunea in cadrul procesual trasat de acesta cu respectarea manifestarii sale de vointa exprimate in acest sens.
In aceste conditii, in mod judicios instanta de fond a respins ca inadmisibila actiunea, Tribunalul apreciind ca, in situatia in care se solicita nulitatea unui act juridic, chemarea in judecata a tuturor partilor implicate in emiterea acestuia si in special a titularului dreptului inscris in titlu reprezinta o conditie necesara, constituind un caz de coparticipare procesuala obligatorie, astfel ca, neindeplinirea ei face ca actiunea sa fie inadmisibila.
In acest context este util de subliniat ca solutionarea actiunii prin respingerea acesteia ca inadmisibila, deoarece se solicita nulitatea titlului de proprietate fara ca actiunea sa fie exercitata in contradictoriu si cu ceilalti titulari ai dreptului de proprietate, nu are autoritate de lucru judecat.
Apelantul are posibilitatea sa formuleze o noua actiune judiciara, avand ca obiect nulitatea titlului de proprietate, insa cu respectarea normelor legale privind stabilirea cadrului procesual din punct de vedere al obiectului si partilor, astfel ca instanta de fond nu i-a ingradit accesul la justitie, drept reglementat atat de Constitutia Romaniei, cat si de Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.
Asa cum Curtea a statuat constant in jurisprudenta sa, dreptul de acces la o instanta nu este absolut si nelimitat, putand a fi aduse restrictii exercitiului acestui drept care, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare ce poate varia in functie de resursele comunitatii si nevoile indivizilor”(cauza Golder c/ Marea Britanie).
Dreptul de acces la instanta nu interzice instituirea unor reguli in cazul promovarii unor anumite actiuni in justitie (cum este de exemplu situatia actiunilor in constatarea nulitatii absolute a unui titlu de proprietate care instituie un caz de coparticipare procesuala obligatorie), iar in speta, demersul judiciar al apelantului impune atragerea in judecata a tuturor persoanelor care au participat la procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, intrucat nu este cu putinta ca un act juridic sa fie anulat fata de comisii si sa ramana valabil fata de mostenitorii titularului dreptului de proprietate.
Necesitatea chemarii in judecata a titularului dreptului inscris in actul juridic a carui nulitate se solicita sau a mostenitorilor acestuia cum este cazul in speta, se impune si in opinia Tribunalului pentru a-i asigura acestuia (sau mostenitorilor sai) toate garantiile principiului dreptului la un proces echitabil.
Instanta de apel a avut in vedere si faptul ca respectivul titlu a intrat deja in circuitul civil, astfel incat in cazul in care se urmareste nulitatea acestuia este necesar ca toti titularii dreptului de proprietate inscrisi in acest titlu sau mostenitorii lor sa aiba posibilitatea de a-si face apararile necesare pentru a li se asigura astfel dreptul la un proces echitabil in fata unei instante, garantat de art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. [Tribunalul Teleorman, Decizia nr. 585/2015, portal.just.ro]
Recalificarea obiectului cererii de chemare in judecata. Incalcarea principiilor disponibilitatii si al contradictorialitatii. Prin actiunea civila dedusa judecatii, reclamanta a chemat in judecata pe parat, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa dispuna partajarea bunurilor comune realizate in timpul casatoriei (…)
Prin sentinta apelata, instanta de fond a admis in parte cererea si a fost obligat paratul . sa plateasca reclamantei suma in cuantum de x euro sau contravaloarea in lei la data platii.
Tribunalul constata caracterul fondat al criticilor formulate de apelantul parat, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 480 alin.3 Cod proc.civ., intrucat in mod gresit prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, astfel ca se impune admiterea apelului, anularea sentintei primei instante si retinerea procesului spre judecare, pentru evocarea fondului.
Retine tribunalul ca instanta de fond, desi a fost investita cu o cerere de chemare in judecata avand ca obiect partaj de bunuri comune, nu s-a pronuntat cu privire la obiectul cauzei, ci a obligat paratul la plata sumei de x euro catre reclamanta, recalificand practic obiectul cererii in pretentii, fara insa ca aceasta cerere sa fi fost formulata de niciuna dintre parti sau sa fie pusa in discutia contradictorie a partilor.
Astfel, instanta de fond a pronuntat sentinta cu incalcarea principiului disponibilitatii reglementat in dispozitiile art. 9 din Codul de procedura civila, potrivit cu care partile pot determina nu numai existenta procesului, prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capat procesului inainte de a interveni o hotarare asupra fondului pretentiei supuse judecatii, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, in privinta partilor, obiectului si cauzei, precum si a etapelor pe care l-ar parcurge.
Potrivit art. 9 alin.2 Cpr civ. obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor si in acelasi context, conform art. 22 alin.6 cod pr.civ, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut , fara a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Ca atare, desi dispozitiile legale sus enunțate arata ca instanta judecatoreasca este obligata sa statueze asupra celor solicitate de parti, fara a putea depasi cadrul procesual trasat de catre acestea in exercitarea actiunii civile, atat sub forma cererilor in justitie cat si a apararilor, instanta de fond a incalcat aceste dispozitii prin pronuntarea sentintei atacate.
Totodata, se constata ca, prin recalificarea obiectului cererii de chemare in judecata din partaj de bunuri comune in pretentii, din oficiu, instanta a incalcat si principiul contradictorialitatii prevazut de art. 14 C.pr.civ., care arata la alin.1 ca instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, daca legea nu prevede altfel, iar la alin.5 ca instanta este obligata sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
Principiul contradictorialitatii reprezinta o garantie a unui proces echitabil prin prisma exigentelor cerute de art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana, procedurii de judecata propriu-zise.
Tribunalul constata ca prin maniera de solutionare a cauzei, instanta de fond nu a intrat in judecata fondului si nu a judecat cauza prin prisma cererilor , apararilor partilor si al obiectului cererii de chemare in judecata, impunandu-se anularea sentintei pronuntate si retinerea procesului spre judecare, pentru evocarea fondului, in raport de disp. art. 979 si urm. Cod proc. civ.[Tribunalul Gorj, Secția I civila, Decizia nr. 691/2015, portal.just.ro]