(1) Sotul parat poate sa faca si el cerere de divort, cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care a fost citat in mod legal, pentru faptele petrecute inainte de aceasta data. Pentru faptele petrecute dupa aceasta data paratul va putea face cerere pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului in cererea reclamantului.
(2) Cererea paratului se va face la aceeasi instanta si se va judeca impreuna cu cererea reclamantului.
(3) In cazul in care motivele divortului s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea paratului va putea fi facuta direct la instanta investita cu judecarea apelului.
(4) Neintroducerea cererii in termenele aratate la alin. (1) si (3) atrage decaderea sotului parat din dreptul de a cere divortul pentru acele motive. Daca cererea reclamantului a fost respinsa, sotul parat poate cere divortul pentru motive ivite ulterior.
Sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii de catre parat a termenelor prevazute pentru formularea unei cereri de divort, diferite in functie de momentul producerii faptelor care justifica desfacerea casatoriei, este decaderea paratului din dreptul de a solicita divortul pentru acele motive.
Daca cererea reclamantului a fost respinsa pe cale principala, paratul poate solicita divortul pentru motive ivite ulterior. Sintagma “motive ivite ulterior” trebuie analizata in stransa corelatie cu termenele prevazute de alin. (1) si (3) ale normei analizate. Asadar, prin “motive ivite ulterior” intelegem acele motive de divort care au aparut dupa pronuntarea hotararii de catre instanta de apel.
Sesizarea instantei de catre parat, pe calea unei cereri principale de dvort, este conditionata de respingerea cererii de divort a reclamantului. Altfel, actiunea paratului este inadmisibila. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Editura Hamangiu 2013, p. 1279]