(1) La cerere, instanta de divort se pronunta si cu privire la:
a) exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;
b) numele sotilor dupa divort;
c) locuinta familiei;
d) despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei;
e) obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;
f) incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul acestora.
(2) Cand sotii au copii minori, nascuti inaintea sau in timpul casatoriei ori adoptati, instanta se va pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, chiar daca acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divort.
(3) De asemenea, instanta se va pronunta din oficiu si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort, potrivit prevederilor Codului civil.
In privinta numelui, conform art. 383 NCC, sotii pot conveni ca sotul care prin casatorie a luat numele celuilalt sot sa il pastreze si dupa desfacerea casatoriei. In cazul in care sotul al carui nume a devenit nume comun in casatorie se opune ca fostul sot sa poarte in continuare numele dobandit prin casatorie, instanta de judecata poate incuviinta purtarea numelui, chiar in conditii de opozitie, daca exista motive temeinice justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului.
Prin notiunea de “motive temeinice” se intelege orice interes care ar fi vatamat prin schimbarea numelui purtat de sot in timpul casatoriei, interes care poate fi nu numai moral ci si material. Au fost considerate motive temeinice faptul ca sotul este cunoscut in lumea literara, stiintifica, artistica, a obtinut diplome, atestate pe numele pe care doreste sa-l pastreze, a fost invitat pe acest nume si a participat la diferite congrese in tara si strainatate, a publicat lucrari sau este cunoscut pentru activitatea de cercetare desfasurata prin publicarea de studii in reviste de specialitate. In schimb, simplul fapt ca sotul a purtat timp indelungat numele celuilalt sot si ca figureaza cu acest nume in toate actele nu justifica incuviintarea pastrarii numelui. Tot astfel, faptul de a fi prezentat oral, in fata unui auditoriu, o serie de comunicari stiintifice nu constituie o consacrare stiintifica de felul aceleia care intervine prin publicarea unor studii sau cercetari de specialitate, astfel ca nicio asemenea imprejurare nu constituieun motiv temeinic care sa justifice incuviintarea purtarii numelui dobandit prin casatorie. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Editura Hamangiu 2013, p. 1281]
Chiar daca din prevederile art. 496 alin. (5) NCC conform carora “parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia” ar rezulta ca vizitarea copilului de catre parintele sau poate avea loc numai la locuinta copilului, apreciem ca in favoarea parintelui este recunoscut si dreptul de a avea legaturi personale cu copilul sau la propria locuinta, si nu doar la locuinta copilului.
Credem ca trebuie avute in vedere in acest sens prevederile art. 496 alin. (4) si art. 497 NCC, care reglementeaza posibilitatea schimbarii locuintei copilului de instanta de tutela in ipoteza in care este afectat exercitiul autoritatii parintesti. Bunaoara, daca din probatoriul administrat in cauza ar rezulta ca parintii copilului sunt in conflict deschis, au intrerupt orice comunicare, ceea ce face ca legaturile personale cu copilul sa nu se poata realiza la locuinta copilului, apreciem ca instanta de tutela va putea incuviinta ca aceste legaturi sa se realizeze la locuinta parintelui in beneficiul caruia s-a stabilit dreptul la a avea asemenea legaturi cu copilul sau. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Editura Hamangiu 2013, p. 1291]
Sentimentul de stabilitate şi apartenenţă al minorului este un factor important în a decide cu cine să locuiască în continuare, acesta fiind un punct de diferenţiere între părinţi în condiţiile în care nu există o inegalitate între părţi din punctul de vedere al mijloacelor materiale de bază, ambii părinţi oferind condiţii locative corespunzătoare creşterii şi dezvoltării armonioase a acestuia, aspect relevat şi de concluziile anchetelor sociale efectuate în cauză, dar şi de martorii audiaţi atât de prima instanţă cât şi de tribunal.
Aşadar, în speţă au, din punct de vedere decizional, o greutate mai mare circumstanţele legate de compatibilitatea emoţională dintre părinte şi copil, aptitudinile parentale dezvoltate de-a lungul timpului, stabilitatea afectivă pe care apropierea de unul dintre părinţi o creează pentru copil (incluzând aici şi mediul familial dezvoltat în jurul acelui părinte). [Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Decizia Civilă nr.783/12.05.2014, portal.just.ro]
Prestatia compensatorie nu poate fi solicitata la un alt moment decat odata cu desfacerea casatoriei, sub sanctiunea decaderii. Astfel, prestatia compensatorie urmeaza a fi stabilita de instanta de judecata sesizata cu cererea de divort intemeiata pe culpa sotului parat, prin chiar hotararea de divort, dar numai in cazul in care beneficiarul a formulat o cerere expresa in acest sens, instanta fiind tinuta sa respecte principiul disponibilitatii. [G. Raducan in Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole. Vol. II. Art. 527-1133, coordonator G. Boroi, Editura Hamangiu 2013, p. 446]
Norma juridica (art. 324 NCC) potrivit careia ,, La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinând seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti”, nu poate fi interpretata in sensul inadmisibilitatii formularii, pe cale separata, a unei cereri de atribuire a beneficiului contractului de inchiriere, ulterior desfacerii casatoriei.
Potrivit dispozitiilor legale citate, daca a astfel de cerere se formuleaza in cadrul actiunii de divort, ea are un caracter accesoriu, in raport cu cererea de desfacere a casatoriei, iar din analiza textului indicat nu se poate retine niciun impediment, de natura a aduce vreo vatamare partilor implicate, in situatia in care, o astfel de cerere este formulata si pe cale separata, ulterior divortului. O interpretare contrara este de natura a aduce atingere drepturilor partilor izvorâte din contractul de inchiriere, prin limitarea accesului la justitie. [Tribunalul Constanta, Decizia civila nr. 25/2014, portal.just.ro]
Întrucât la pronunţarea divorţului instanţa este obligată să statueze cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, chiar din oficiu, precum şi cu privire la locuinţa minorului, potrivit dispoziţiilor art. 400 Cod civil, iar orice decizie relativă la minori, inclusiv în privinţa locuinţei acestora, trebuie să respecte interesul lor superior, este irelevant că pârâtul nu a formulat expres la prima instanţă o cerere reconvenţională vizând locuinţa minorilor. [Tribunalul Maramureș, Secția I civilă, Decizia nr. 33/A/05.02.2015, portal.just.ro]