(1) Procurorul poate porni orice actiune civila, ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.
(2) Procurorul poate sa puna concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si intereselor cetatenilor.
(3) In cazurile anume prevazute de lege, participarea si punerea concluziilor de catre procuror sunt obligatorii, sub sanctiunea nulitatii absolute a hotararii.
(4) Procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva hotararilor pronuntate in cazurile prevazute la alin. (1), chiar daca nu a pornit actiunea civila, precum si atunci cand a participat la judecata, in conditiile legii.
(5) Procurorul poate sa ceara punerea in executare a oricaror titluri executorii emise in favoarea persoanelor prevazute la alin. (1).
(6) In toate cazurile, Ministerul Public nu datoreaza taxe de timbru si nici cautiune.
Procurorul poate exercita caile de atac prevazute de lege numai in urmatoarele doua cazuri:
– ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege, cand se prevede dreptul procurorului de a introduce actiune civila, independent daca acest drept a fost exercitat de procuror in concret (daca a introdus sau nu actiunea civila solutionata prin hotararea judecatoreasca atacata);
– atunci cand a participat la judecata, independent daca participarea sa era sau nu obligatorie potrivit legii.
Prin urmare, in masura in care procurorul nu avea posibilitatea sa promoveze actiunea civila introdusa de reclamant si nici nu a participat la judecata, participarea sa nefiind obligatorie, procurorul nu are dreptul sa atace hotararea pronuntata in cauza, o eventuala cale de atac exercitata urmand a fi respinsa ca inadmisibila.
Este de mentionat insa ca, in masura in care participarea procurorului la judecata in fata primei instante este obligatorie, iar aceasta nu s-a realizat, chiar daca actiunea nu este una dintre cele vizate de art. 92 alin. (1) NCPC, procurorul poate exercita calea de atac impotriva hotararii pronuntate cu nelegala alcatuire a instantei.
Ca atare, apreciem ca cele doua cazuri prevazute de lege ar trebui completate cu cel de-al treilea caz, si anume atunci cand participarea procurorului era obligatorie potrivit legii si acesta nu a luat parte la judecata. [D.N. Theohari in Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-526, coordonator G. Boroi. Editura Hamangiu 2013, p. 269]
Intrucat textul nu cuprinde interdictia expresa pentru procuror de a exercita actiuni cu caracter strict personal, daca este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale categoriilor de persoane mentionate in alin. (1), procurorului trebuie sa i se recunoasca legitimare procesuala activa si in actiuni cu caracter strict personal. [M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae. Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 245]
Intrucat, spre deosebire de alin. (1), alin. (4) al art. 92 nu face nicio distinctie, procurorul poate sa exercite caile de atac si impotriva hotararilor pronuntate asupra unor cereri cu caracter strict personal, chiar daca nu este vorba de drepturile si interesele persoanelor mentionate in primul alineat.
Pe de alta parte, de vreme ce, atunci cand se refera la posibilitatea procurorului de a exercita cai de atac, alin. (4) nu cuprinde o precizare similara celei inscrise in alin. (5) – „emise in favoarea persoanelor prevazute la alin. (1)” – , inseamna ca procurorul ar putea sa exercite cai de atac si impotriva hotararilor care contin o solutie favorabila persoanelor prevazute la alin. (1).
Aceasta deoarece legalitatea sau temeinicia hotararii nu pot fi raportate exclusiv la calitatea partilor. Pe de alta parte, in temeiul alin. (1), procurorul actioneaza pentru apararea drepturilor si intereselor „legitime” ale persoanelor pe care le vizeaza textul. [M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae. Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 247]