(1) Solutionarea cererii, executarea masurii, desfiintarea si ridicarea popririi asiguratorii se vor efectua potrivit dispozitiilor art. 954-959, care se aplica in mod corespunzator.
(2) In cererea de poprire bancara creditorul nu este dator sa individualizeze tertii popriti cu privire la care solicita sa se infiinteze poprirea.
In context, sunt relevante cel putin urmatoarele: a) Infiintarea popririi se face de catre instanta care judeca procesul, la cererea creditorului. Dupa caz, pentru ipotezele prevazute de art. 953-958 NCPC [art. 953 a devenit art. 954 dupa republicare s.a.m.d, s.n. LL], aplicabile corespinzator, instanta va putea sa oblige sau va trebui sa oblige pe creditor la plata unei cautiuni. b) De regula, subiectele popririi sunt creditorul popritor, debitorul poprit si tertul poprit. Ar exista, cu alte cuvinte, un reclamant – creditorul popritor – si doi parati, respectiv debitorul poprit si tertul poprit. Creditorul urmaritor tinde sa se subroge in locul creditorului tertului poprit; c) Scopul popririi asiguratorii este limitat la indisponibilizarea sumelor, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale datorate debitorului de tertul poprit sau pe care acesta I le va datora in viitor, dar pe temeiul unor raporturi juridice existente; d) Bunurile car fac obiectul popririi trebuie sa fie “urmaribile”. [I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, , Noul Cod de procedura civila. Comentarii pe articole. Volumul II, Articolele 622-1.133. Editura Univerul Juridic, Bucuresti 2013, p. 397]