(1) Ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta de judecata va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.
(2) Se va putea, de asemenea, incuviinta sechestrul judiciar, chiar fara a exista proces:
a) asupra unui bun pe care debitorul il ofera pentru liberarea sa;
b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual;
c) asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori cand are motive temeinice de banuiala ca debitorul se va sustrage de la eventuala urmarire silita ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), partea care a obtinut instituirea sechestrului judiciar este obligata sa introduca actiunea la instanta competenta, sa initieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral sau sa solicite punerea in executare a titlului executoriu, intr-un termen de cel mult 20 de zile de la data incuviintarii masurii asiguratorii.
(4) Nerespectarea dispozitiilor alin. (3) atrage desfiintarea de drept a sechestrului judiciar. Aceasta se constata prin incheiere definitiva data fara citarea partilor.
Sechestru judiciar. Neîndeplinirea condiţiilor de înfiinţare. Reclamanţii sunt copiii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului,, iar pârâta este soţia supravieţuitoare a acestuia.
Între părţi există un litigiu având ca obiect stabilirea şi dezbaterea succesiunii după defunct. Din compunerea masei succesorale sunt menționate ca făcând parte cota de 1/2 parte din bunurile mobile cu privire la care s-a formulat prezenta cerere de instituire sechestru judiciar.
Potrivit art. 971 C.pr.civ.[devenit art. 972], sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condiţiile legii, a altor bunuri, prin încredinţarea pazei acestora unui administrator – sechestru desemnat potrivit art.975[devenit art. 976].
Art. 972 C.pr.civ. [devenit art. 973] reglementează condiţiile de înfiinţare ale sechestrului judiciar.
Astfel, alin.1 al acestui text statuează că, ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa de judecată va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Prin încheierea Tribunalului, pronunţată în dosarul pendinte, s-a respins cererea reclamanţilor de numire a unui administrator provizoriu întrucât s-a apreciat că aceştia nu au dovedit cerinţa urgenţei.
Din textele legale mai sus evocate rezultă că sechestrul judiciar poate fi instituit asupra unui bun mobil sau asupra unui imobil aflat în litigiu daca sunt îndeplinite următoarele cerinţe: există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real ori asupra posesiei bunului mobil sau imobil; instanţa apreciază că această măsură este necesară pentru conservarea dreptului discutat.
În speţă, reclamanţii au dovedit îndeplinirea primei condiţii, respectiv a existenţei procesului având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului, însă Curtea apreciază că aceştia nu au dovedit necesitatea înfiinţării sechestrului judiciar asupra imobilului şi asupra bunurilor mobile enumerate în cererea de chemare în judecată.
Astfel, deşi pârâta a recunoscut că a înstrăinat doi cai, un ham şi o căruţă pentru preţul de 10000 lei, din care s-a achitat suma de 7000 lei, restul de 3000 lei urmând să fie primiţi ulterior. Prin contractul de vânzare cumpărare, pârâta a menţionat că vinde aceste bunuri în calitate de moştenitoare a defunctului, pentru că este în vârstă de 59 de ani şi îi este foarte greu să îi îngrijească şi să îi întreţină.
La doar 3 zile după vânzare, pârâta a depus la Banca avansul de 7000 lei pe care l-a primit, constituind un depozit bancar clasic, cu capitalizare şi prelungire automată, depozit care este în fiinţă.
Mai mult, pârâta intimată a depus şi înscrisul sub semnătură privată intitulat „înţelegere de plată” încheiat cu cumpărătorul celor 2 cai, a căruţei şi a hamului prin care acesta se obligă se achite diferenţa de preţ de 3000 lei până la data de…, recunoscând preţul restant pe care îl datorează pârâtei, dar pe care nu l-a putut plăti din cauze obiective.
Împrejurarea înstrăinării bunurilor mai sus arătate este una singulară şi a fost pe deplin justificată de faptul că pârâta este o persoană în vârstă si nu mai poate întreţine şi îngriji caii astfel că, în opinia Curţii, nu este de natură să ducă la ipoteza că pârâta intenţionează să sustragă bunurile din masa succesorală sau să micşoreze valoarea acesteia în dauna intereselor reclamanţilor, cu atât mai mult cu cât şi pârâta are un drept de proprietate în cotă de 1/2 parte din aceste bunuri ca urmare a sistării comunității de bunuri.
În acest context, susţinerile reclamanţilor apelanţi referitoare la faptul că pârâta este de rea credinţă şi bunurile puteau fi înstrăinate la preţuri mai mari ori că aceasta poate retrage oricând banii din contul bancar, cu scopul de a micşora valoarea masei succesorale, rămân simple afirmaţii care nu sunt dovedite de nicio probă.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea apreciază că în prezenta cauză
pârâţii nu au probat necesitatea înfiinţării sechestrului judiciar. [Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 859/A din 6 mai 2015, www.curteadeapelcluj.ro]