(1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a se obtine probe.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata in mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata isi da consimtamantul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa provoace o persoana sa savarseasca ori sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.
”Potrivit art. 101 alin. 3 C.pr.pen., este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe. În acest context, s-a susținut că denuntatorul l-ar fi provocat pe inculpat la o discuție care să releve, în concret, presupusa fapta penală pentru care acesta este trimis în judecată.
Această susținere, fără o dovadă concretă, palpabilă a ingerinței procurorului de anchetă în conduita denuntățorului este o pură speculație, menită cumva să acrediteze încalcarea dispoziției legale mai sus amintite, dar și nelegalitatea probei obținute în aceste condiții.
Conduita denunțătorului ține exclusiv de personalitatea acestuia, de capacitatea sa de reflecție și decizie, care trebuie analizată în speță prin prisma interesului său într-o anumită cauză, bazată pe o dispoziție legală stipulată în art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.
Nelegalitatea probei obținute cu încălcarea art. 101 alin. 3 C.pr.pen. vizează exclusiv conduita sau ingerința organelor judiciare penale în provocarea unei persoane în comiterea/continuarea unei infracțiuni în scopul obținerii unor probe, care însă trebuie dovedită, în niciun caz prezumată.” [Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, Decizia nr. 133/2015, www.rolii.ro]