(1) Orice persoana poate fi citata si audiata in calitate de martor, cu exceptia partilor si a subiectilor procesuali principali.
(2) Persoanele care se afla intr-o situatie ce pune la indoiala, in mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci cand organul judiciar constata ca persoana este capabila sa relateze in mod constient fapte si imprejurari de fapt conforme cu realitatea.
(3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesara, prin mijloacele prevazute de lege.