(1) Audierea martorului minor in varsta de pana la 14 ani are loc in prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului institutiei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare.
(2) Daca persoanele aratate la alin. (1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente ori martor in cauza ori exista suspiciunea rezonabila ca pot influenta declaratia minorului, audierea acestuia are loc in prezenta unui reprezentant al autoritatii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplina de exercitiu, stabilite de organul judiciar.
(3) Daca se considera necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmarire penala sau instanta dispune ca la audierea martorului minor sa asiste un psiholog.
(4) Audierea martorului minor trebuie sa evite producerea oricarui efect negativ asupra starii psihice a acestuia.
(5) Martorului minor care la data audierii nu a implinit varsta de 14 ani nu i se comunica obligatiile prevazute la art. 120 alin. (2) lit. d) si nu depune juramant, dar i se atrage atentia sa spuna adevarul.
(6) Abrogat.
(7) Abrogat.
Se ridica intrebarea daca, in exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti, parintele/tutorele minorului in varsta de pana la 14 ani poate fi el insusi tras la raspundere penala pentru ca se opune audierii minorului motivat de un pericol ce I s-ar crea acestuia. Raspunsul este si trebuie sa fie negativ; este, pentru ca art. 272 alin. (1) NCP (“influentarea declaratiilor”) sanctioneaza penal incercarea de determinare sau determinarea unei persoane sa nu dea declaratii numai daca fapta s-a savarsit prin corupere, constrangere sau prin alta fapta cu efect vadit intimidant asupra celui care da declaratia (in speta a minorului sub 14 ani) – ceea ce nu este cazul in ipoteza analizata. Trebuie sa fie negativ, pentru ca exercitarea unui drept prevazut de lege nu poate constitui infractiune. [T.V. Gheorghe in Noul Cod de procedura penala comentat, Editura Hamangiu 2014, p. 276-277]