Art. 223. Conditiile si cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive

(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza, in cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul incearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau incearca sa realizeze o intelegere frauduloasa cu aceasta;
d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savarsirea unei noi infractiuni.

(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de droguri, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infractiune privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare si al materiilor explozive, trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate in mod ilegal, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Trafic de influență. Condiții pentru luarea măsurii arestării preventive. Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
1. să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune, cerinţă prev. de art.202 alin.1 şi art.223 alin.1 cod procedură penală;
2. să existe vreunul din cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive prev. de art.223 alin.1 lit.a)-d), alin.2 cod procedură penală;
3. măsura arestării preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi necesară pentru realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală menţionate mai sus, cerinţă prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală.
Conform art.218 alin.(2) Cod procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.
Deşi infracţiunea de trafic de influenţă are un grad de pericol social ridicat, totuşi infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul […] nu sunt infracţiuni care vizează securitatea naţională, acte de terorism sau infracţiuni de violenţă (contra vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale, de viol sau lipsire de libertate) pentru care s-ar putea aprecia că se impune ca lipsirea de libertate a inculpatului să se facă în regim de detenţie pentru a se înlătura un pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării inculpatului (cauza CEDO Jiga contra României). [Curtea de Apel Constanța, Decizia nr. 4/P/JDL/2014, portal.just.ro]