Art. 23. Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile

(1) In cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii.

(2) Inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste, in tot sau in parte, pretentiile partii civile.

(3) In cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obliga la despagubiri in masura recunoasterii. Cu privire la pretentiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.

Condițiile obligării asiguratorului la plata despăgubirilor civile. „În ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile, Curtea constată că nu este întemeiat motivul de apel invocat de către părţile civile, prin apărător, prin care s-a susţinut că nu este nevoie de acordul asiguratorului cu privire la tranzacţia încheiată între părţile civile şi reţine referitor la calitatea procesuală a asiguratorului că sunt aplicabile prev. art. 32-33 şi 34 Cod procedură penală.
Nu se poate reţine că asiguratorul de răspundere civilă are doar calitatea procesuală de asigurator, această calitate procesuală neregăsindu-se între cele enumerate de art.32-art.34 cod procesuală penală; în consecinţă, faţă de modificările codului de procedură penală începând cu data de 01.02.2014, Curtea constată că nu mai sunt aplicabile dispoziţiile procedural penale anterioare datei de 01.02.2014 şi nici considerentele unor hotărâri pronunţate anterior şi întemeiate pe dispoziţiie codului de procedură penală 1969.
Astfel, în prezent, potrivit art.32 alin.1 cod procedură penală „părţile sunt subiecţi procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acţiune judiciară” iar alin.2 al aceluiaşi articol prevede că „părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente”.
Prin urmare, atâta timp cât în prezenta cauză părţile civile au înţeles să exercite acţiunea civilă împotriva asiguratorului, solicitând doar obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile (materiale şi morale), asiguratorul are calitatea de parte responsabilă civilmente în sensul art. 32 alin.1,2 cod procedură penală.
În consecinţă, sunt aplicabile prev. art.23 alin.1,2 cod procedură penală privind tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor.
În acelaşi sens, Curtea constată că este absurdă solicitarea părţilor civile de obligarea a asiguratorului la plata unor despăgubiri civile potrivit unei tranzacţii la care nu a luat parte, tranzacţie încheiată la data de 14.12.2011 doar între părţile civile şi inculpată şi în care se face menţiunea expresă că despăgubirile civile stabilite urmează să fie suportate doar de către asigurator; având în vedere natura tranzacţiei încheiată la data de 14.12.2011 între părţile civile şi inculpată, Curtea constată că acest act juridic are efecte inter partes şi nu erga omnes, neputând produce efecte juridice faţă de o persoană care nu a participat la tranzacţie, în caz contrar fiindu-i încălcat dreptul la apărare cu privire la întinderea obligaţiilor care i-ar reveni.
Faţă de argumentele expuse mai sus, Curtea constată că nu este întemeiat motivul de apel al părţilor civile prin care s-a solicitat să se ia act de tranzacţia încheiată la data de 14.12.2011 doar între părţile civile şi inculpată şi asigurătorul să fie obligat la plata despăgubirilor civile menţionate în tranzacţia respectivă, la care asiguratorul nu a fost parte.” [Curtea de Apel Constanța, Decizia penală nr. 466/2015, portal.just.ro]