(1) Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militara pe actul depus servesc ca dovada a datei depunerii actului.
(2) Daca un act care trebuia facut intr-un anumit termen a fost comunicat sau transmis, din necunoastere ori dintr-o greseala vadita a expeditorului, inainte de expirarea termenului, unui organ judiciar care nu are competenta, se considera ca a fost depus in termen, chiar daca actul ajunge la organul judiciar competent dupa expirarea termenului fixat.
(3) Cu exceptia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut in termen daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.