Art. 295. Plangerea prealabila

(1) Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plangere.

(2) Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.

(3) Dispozitiile art. 289 alin. (1)-(6) si (8) se aplica in mod corespunzator.

Plângerea prealabilă în procesul penal

Plângerea prealabilă se face în scris sau oral (consemnându-se într-un proces verbal de către organul care o primește) de către persoana vătămată, personal sau prin mandatar special.
În practica judiciară înscrisul intitulat „declarație” scris de organul de poliție și semnat de persoana vătămată, are valoarea unei plângeri prealabile, atâta vreme cât în cuprinsul său se descrie modalitatea în care a fost săvârșită fapta, se face vorbire despre inculpat și se solicită angajarea răspunderii penale a acestuia; o asemenea declarație, având semnificația unei plângeri prealabile poate fi făcută și oral, organul de poliție fiind obligat să o consemneze într-un proces verbal, care nici măcar nu trebuie semnat de persoana vătămată. [Tribunalul Galați, Decizia penală nr. 298/2015, www.rolii.ro]