(1) Actiunea penala se pune in miscare de procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, de indata ce se constata ca exista probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si nu exista vreunul dintre cazurile de impiedicare, prevazute la art. 16 alin. (1).
(2) Punerea in miscare a actiunii penale este comunicata inculpatului de catre organul de urmarire penala care il cheama pentru a-l audia. Dispozitiile art. 108 se aplica in mod corespunzator, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
(3) La cerere, inculpatului i se elibereaza o copie a ordonantei prin care a fost dispusa masura.
(4) Atunci cand considera necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului si la comunicarea prevazute la alin. (2).
(5) Organul de urmarire penala continua urmarirea si fara a-l audia pe inculpat atunci cand acesta lipseste nejustificat, se sustrage sau este disparut.
Spre deosebire de C. proc. Pen., NCPP nu mai prevede posibilitatea punerii in miscare a actiunii penale:
– Prin rechizitoriu (fiind necesar ca aceasta sa fi fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, inainte de emiterea actului de sesizare);
– Prin declaratia orala consemnata in incheierea de sedinta deoarece in faza judecatii NCPP nu mai prevede posibilitatea extinderii procesului penal cu privire la alte fapte sau la alte persoane;
– Prin incheierea instantei deoarece NCPP nu mai prevede posibilitatea extinderii procesului penal la alte fapte sau alte persoane atunci cand procurorul nu este prezent la judecata;
– Prin incheierea judecatorului de camera preliminara prin care a admis plangerea formulata impotriva solutiei de netrimitere in judecata dispusa de procuror si a dispus inceperea judecatii, deoarece. potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) NCPP, o asemenea solutie poate fi dispusa numai daca a fost pusa anterior in miscare actiunea penala de catre procuror. [M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedura penala, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 88]