(1) In cazul in care, dupa inceperea urmaririi penale, organul de urmarire penala constata fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau imprejurari care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei, dispune extinderea urmaririi penale ori schimbarea incadrarii juridice.
(2) Cand urmarirea penala se efectueaza fata de o persoana, extinderea dispusa de organul de cercetare penala se supune confirmarii motivate a procurorului care supravegheaza urmarirea penala, in termen de cel mult 3 zile de la data emiterii ordonantei, organul de cercetare penala fiind obligat sa prezinte totodata si dosarul cauzei.
(3) Organul judiciar care a dispus extinderea urmaririi penale sau schimbarea incadrarii juridice este obligat sa il informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea.
(4) In cazul in care extinderea urmaririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de urmarire penala are obligatia sa procedeze fata de aceste persoane potrivit art. 307.
(5) Procurorul sesizat de organul de cercetare in urma extinderii urmaririi penale sau din oficiu cu privire la ipotezele prevazute la alin. (1) poate dispune extinderea actiunii penale cu privire la aspectele noi.
Spre deosebire de reglementarea anterioara, in care organul de cercetare penala doar facea propuneri procurorului in vederea extinderii cercetarii penale, potrivit art. 311 alin. (1) NCPP, extinderea urmaririi penale poate fi dispusa prin ordonanta atat de procuror, cat si de organul de cercetare penala.
Totusi, desi textul indicat nu prevede o distinctie in ceea ce priveste tipul extinderii urmaririi penale ce poate fi dispusa de organul de cercetare penala, din interpretarea teleologica a dispozitiilor art. 311 alin. (1) prin raportare la dispozitiile art. 305 alin. (1) si (3) NCPP, organul de cercetare penala poate dispune extinderea urmaririi penale doar cu privire la fapte noi, si nu cu privire la alte persoane. [C. Voicu, A.S. Uzlau, G. Tudor, V. Vaduva, Noul Cod de procedura penala. Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucuresti 2014, p. 354]