(1) In situatia in care procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa sau ca nu a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale sau trimite cauza la alt organ de cercetare penala potrivit dispozitiilor art. 302.
(2) Atunci cand completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu privire la unele fapte sau la unii inculpati, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze la organul de cercetare penala.
(3) Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe langa mentiunile aratate la art. 286 alin. (2), indicarea actelor de urmarire penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi administrate.
Prin prisma dispozitiilor art. 324 alin. (2) NCPP, chiar daca procurorul constata ca se impune completarea sau refacerea urmaririi penale, nu este obligat sa dispuna restituirea cauzei la organul de cercetare penala sau trimiterea la un alt organ putand prelua si efectua personal activitatile de cercetare penala necesare. [V. Stoica in Noul Cod de procedura penala, Note. Corelatii. Explicatii. Coordonator Petre Buneci, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 402]