Group 1

Art. 375. Procedura in cazul recunoasterii invinuirii

(1) Daca inculpatul solicita ca judecata sa aiba loc in conditiile prevazute la art. 374 alin. (4), instanta procedeaza la ascultarea acestuia, dupa care, luand concluziile procurorului si ale celorlalte parti, se pronunta asupra cererii.

(1^1) Inculpatul poate recunoaste faptele si solicita judecarea cauzei in conditiile prevazute la art. 374 alin. (4) si prin inscris autentic.

(1^2) In cazurile prevazute la alin. (1) si (11), daca inculpatul este minor, este necesara si incuviintarea reprezentantului sau legal.

(2) Daca admite cererea, instanta intreaba partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe cu inscrisuri.

(3) Daca respinge cererea, instanta procedeaza potrivit art. 374 alin. (5)-(10).

Solicitarea inculpatului de fi judecat in procedura simplificata trebuie sa se faca personal. Textele utilizate de legiuitor – “presedintele pune in vedere inculpatului” [art. 374 alin. (4) NCPP]. “daca inculpatul solicita ca judecarea sa aiba loc in conditiile prevazute la art. 374 alin. (4), instanta procedeaza la ascultarea acestuia” [art. 375 alin. (1) NCPP] – sunt fara echivoc si de natura a reflecta imposibilitatea manifesarii de vointa a inculpatului, in sensul de a fi judecat in procedura simplificata, prin inscris autentic, cum era posibil in reglementarea anterioara, sau prin reprezentant legal ori conventional, acesta din urma fie si cu mandat special.
Prin urmare, procedura simplificata nu se mai poate stabili in lipsa inculpatului. Daca acesta nu se prezinta la primul termen de judecata la care procedura este legal indeplinita, instanta de judecata nu ar trebui sa amane judecata pana la prezentarea sa si sa dispuna, eventual, masuri constrangatoare de aducere a lui. [V. Vaduva in Noul Cod de procedura penala comentat, Editura Hamangiu 2014, p. 956]

Prima instanță, în mod greșit, a procedat la soluționarea cauzei față de inculpat în procedura simplificată prevăzută de art. 375 Cod de procedură penală, în temeiul declarației de recunoaștere a acestuia făcută într-un înscris autentificat notarial. Pentru a putea fi judecat în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției un inculpat trebuie să fie, în mod obligatoriu, prezent în fața instanței de judecată și să facă declarația de recunoaștere personal în fața acesteia (așa cum rezultă din dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 Cod de procedură penală). În speță, inculpatul nu a fost prezent în fața instanței de fond și a depus la dosar, în copie, o declarație de recunoaștere a faptei autentificată notarial. [Curtea de Apel Suceava, Decizia penală nr. 516/2015, portal.just.ro]

Inculpatul trebuie sa declare personal inainte de inceperea cercetarii judecatoresti ca recunoaste in totalitate fapta/faptele retinute in actul de sesizare a instantei. (rechizitoriul sau incheierea judecatorului de camera preliminara), in ipoteza in care instanta a fost sesizata cu un acord de recunoastere a invinuirii nu este admisibila si aplicarea regulilor procedurii abreviate a recunoastere a invinuirii, procesul desfasurandu-se potrivit procedurii speciale prevazute de art. 478-488 NCPP. [M. Udroiu, Procedura penala. Partea speciala. Noul Cod de procedura penala, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2015, p. 211]

Inculpatul nu este obligat sa recunoasca si incadrarea juridica a faptei/faptelor astfel cum a/au fost retinuta/retinute in actul de sesizare, putand solicita schimbarea incadrarii a acestora in conditiile art. 386 NCPP, este necesar insa ca prin solicitarea schimbarii incadrarii juridice inculpatul sa nu urmareasca in realitate si schimbarea situatiei de fapt retinute prin actul se sesizare (de pilda, in ipoteza in care se solicita schimbarea incadrarii juridice din talharie in furt, sau din omor calificat in loviri si vatamari cauzatoare de moarte, ori din doua infractiuni concurente intr-o infractiune continuata etc.); schimbarea incadrarii juridice poate fi pusa in discutie si din oficiu de instanta ori la cererea procurorului sau a persoanei vatamate/partii civile/partii responsabile civilmente. [M. Udroiu, Procedura penala. Partea speciala. Noul Cod de procedura penala, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2015, p. 213]

Aplicarea procedurii simplificate şi reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, se face doar în cazul recunoaşterii tuturor faptelor, nu și în cazul unei recunoaşteri parţiale.
”În speţă, inculpaţii V.A.C. şi V.I. au fost trimişi în judecată, primul pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie, cel din urmă pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie. Inculpatul V.A.C. a solicitat în faţa primei instanţe ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii de recunoaştere a vinovăţiei reglementate de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, deşi în declaraţia dată în faţa primei instanţe, pe starea de fapt a recunoscut doar prima infracţiune de tâlhărie, pe care a săvârşit-o singur. Celelalte două infracţiuni de tâlhărie comise împreună cu coinculpatul V.I. nu au fost recunoscute, deoarece ambii inculpaţi nu au recunoscut că ar fi ameninţat persoanele vătămate, pretinzând că acestea din urmă le-ar fi dat de bunăvoie telefoanele mobile.
Prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului V.A.C. dispoziţiile legale care reglementează procedura simplificată, pentru toate cele trei infracţiuni de tâlhărie, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Potrivit prevederilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, aplicarea procedurii simplificate are loc doar în ipoteza în care, inculpatul trimis în judecată recunoaşte integral starea de fapt din actul de sesizare, textul de lege precizând în mod expres că se aplică această procedură dacă” recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa”.
Având în vedere aceste considerente, instanţa de apel a admis apelul declarat de către Parchet şi a înlăturat dispoziţiile art. 374 alin. 4 şi pe cele ale art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, reţinute faţă de inculpatul V.A.C.” [Curtea de Apel Brașov, Decizia penală nr. 542/Ap/2015, portal.just.ro]

Nu va beneficia de efectele de reducere a pedepsei inculpatul care a recunoscut de buna credinta faptele comise, care insa nu coincid cu cele descrise in actul de sesizare, instanta a respins cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii abreviate, a efectuat cercetarea judecatoreasca, iar in urma acesteia retine aceeasi situatie de fapt ca cea descrisa de inculpat inainte de inceperea cercetarii judecatoresti. [M. Udroiu, Procedura penala. Partea speciala. Noul Cod de procedura penala, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2015, p. 221]

O chestiune interesanta este aceea a compatibilitatii procedurii simplificate a judecatii in cazul recunoasterii invinuirii cu dreptul inculpatului de a se prevala de dreptul la tacere.
(…) In ipoteza “ascultarii” inculpatului, declaratia neavand valoarea unui mijloc de proba in acceptiunea legii, nu se poate considera ca inculpatului i se afecteaza dreptul la tacere de care, eventual, ar dori sa se prevaleze, deoarece logica impune ca procedura simplificata sa poata fi declansata si derulata urmare a manifstarii inculpatului in sensul recunoasterii invinuirii, context in care acesta are obligatia de a rasounde intrebarilor adresate de instanta in limitele aratate. [M. Iordache, Judecata in cazul recunoasterii invinuirii, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 60]

„Art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţia europeană garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării. Acest drept are caracter relativ, acuzatul putând să renunţe la exercitarea sa în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, şi să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest sens Curtea de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunţa la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţia europeană şi, pe cale de consecinţă, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanţa îşi întemeiază hotărârea de condamnare pe declaraţia dată în cursul urmăririi penale de un martor (inclusiv anonim), la a cărui audiere acuzatul a renunţat.
Majoritatea statelor europene au prevăzut în dreptul intern elemente de justiţie negociată (de exemplu, în Franţa procedura denumită la comparution sur reconnaissance prealable de culpabilite, sau în Italia procedura patteggiamneto), sau procedurii simplificate de tipul pledoariilor de vinovăţie (de pildă, procedurile anglo-saxone „plea guilty” sau „plea barganing”).
Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută atât de dispoziţiile procedurale din codul de procedură penală din 1969 – art. 320 ind. 1 şi următoarele, cât şi în prevederile actuale – art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite condiţii în dispoziţiile menţionate, şi care, astfel cum rezultă din hotărârea apelată, au fost aduse la cunoştinţă inculpatului, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile care reglementează procedura în cazul recunoaşterii de vinovăţie, consecinţele accesării acesteia, precum şi efectele pe care le produce, în prezenţa apărătorului ales al inculpatului. Astfel, instanţa a atras atenţia inculpatului prezent la judecată asupra tuturor consecinţelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate, dând citire actului de sesizare, procedând la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoaşterii faptelor descrise în rechizitoriu şi însuşirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Această ascultare a inculpatului cu privire la recunoaşterea vinovăţiei, nu are natura juridică a unui mijloc de probă, ci reprezintă o activitate procesuală obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasată în momentul chestiunilor prealabile admiterii cererii de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală. Caracterul obligatoriu al acestei activităţi procesuale este corelativ dreptului inculpatului de a opta pentru procedura simplificată.
După ascultarea inculpatului, instanţa admite cererea de judecare de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală. După acest moment inculpatul nu mai poate renunţa pe parcursul procesului penal asupra opţiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit să prevadă o asemenea posibilitatea de revenire a prevăzut-o în mod expres: de pildă, renunţarea la apel). Ca urmare, nefiind prevăzută posibilitatea de revenire asupra declaraţiei de recunoaştere, rezultă caracterul irevocabil al acesteia, astfel că nu poate fi primită critica formulată de inculpat în apel privind nevinovăţia.” [Curtea de Apel Iasi, Decizia penala nr. 527/2014, portal.just.ro]