(1) Judecarea apelului se face cu citarea partilor si a persoanei vatamate.
(2) Judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.
(3) Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.
(4) Instanta de apel procedeaza la ascultarea inculpatului, cand aceasta este posibila, potrivit regulilor de la judecata in fond.
(5) Instanta de apel poate readministra probele administrate la prima instanta si poate administra probe noi, in conditiile art. 100.
(6) Cand apelul este in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul apelantului, apoi intimatului si pe urma procurorului. Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il are acesta.
(7) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatului i se acorda ultimul cuvant.
(8) Instanta verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe administrate in fata instantei de apel.
(9) In vederea solutionarii apelului, instanta, motivat, poate da o noua apreciere probelor.
(10) Instanta se pronunta asupra tuturor motivelor de apel invocate.
(11) La judecarea apelului se aplica regulile de la judecata in fond, in masura in care in prezentul titlu nu exista dispozitii contrare.
(12) Apelul impotriva incheierilor care, potrivit legii, pot fi atacate separat se judeca in camera de consiliu fara prezenta partilor, care pot depune concluzii scrise, cu exceptia cazurilor in care legea dispune altfel ori a celor in care instanta apreciaza ca este necesara judecata in sedinta publica.