(1) Pot fi atacate cu recurs in casatie deciziile pronuntate de curtile de apel si de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instante de apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
(2) Nu pot fi atacate cu recurs in casatie:
a) hotararile de respingere ca inadmisibila a cererii de revizuire;
b) hotararile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal in cazul judecarii in lipsa;
c) hotararile pronuntate in materia executarii pedepselor;
d) hotararile pronuntate in materia reabilitarii;
e) solutiile pronuntate cu privire la infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate;
f) solutiile pronuntate ca urmare a aplicarii procedurii privind recunoasterea invinuirii;
g) hotararile pronuntate ca urmare a admiterii acordului de recunoastere a vinovatiei.
(3) Recursul in casatie exercitat de procuror impotriva hotararilor prin care s-a dispus achitarea inculpatului nu poate avea ca scop obtinerea condamnarii acestuia de catre instanta de recurs in casatie.