Group 1

Art. 485. Solutiile instantei

(1) Instanta, analizand acordul, pronunta una dintre urmatoarele solutii:

a) admite acordul de recunoastere a vinovatiei si pronunta solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 480-482 cu privire la toate faptele retinute in sarcina inculpatului, care au facut obiectul acordului;

b) respinge acordul de recunoastere a vinovatiei si trimite dosarul procurorului in vederea continuarii urmaririi penale, daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 480-482 cu privire la toate faptele retinute in sarcina inculpatului, care au facut obiectul acordului, sau daca apreciaza ca solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat este nelegala sau nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

(2) Instanta poate admite acordul de recunoastere a vinovatiei numai cu privire la unii dintre inculpati.

(3) In situatia prevazuta la alin. (1) lit. b), instanta se pronunta din oficiu cu privire la starea de arest a inculpatilor.

(4) Dispozitiile art. 396 alin. (9), art. 398 si art. 399 se aplica in mod corespunzator.

Soluţiile care pot fi pronunţate de către instanţă în cazul prezentării acordului de recunoaştere a vinovăţiei, sunt strict şi limitativ prevăzute de lege, respectiv: art. 485 alin. 1 lit a NCPP ce permite pronunţarea unei soluţii de admitere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei (dacă sunt îndeplinite cerinţele art. 480-482 NCPP) şi art. 485 alin. 2 NCPP ce permite pronunţarea unei soluţii de respingere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei (pentru cele două cazuri, respectiv neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 480-482 NCPP, sau pedeapsa nejustificat de blândă).
Instanţa nu poate pronunţa o altă soluţie decât admiterea sau respingerea acordului. Art. 485 alin. 4 NCPP nu face trimitere la dispoziţiile art. 386 NCPP, astfel încât instanţa sesizată cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, nu poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Soluţia de admitere a apelului, întemeiată pe prevederile art. 488 alin. 4 lit. a NCPP („…desfiinţează sentinţa … numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei …”) poate fi dispusă doar „…procedând potrivit art. 485 alin. 1 lit. a, care se aplică în mod corespunzător”. Potrivit art. 485 alin. 1 lit. a NCPP, instanţa „…admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi dispune una dintre soluţiile prevăzute de art. 396 alin. 2-4, care nu poate crea pentru inculpat o situaţie mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480-482 NCPP”. [Curtea de Apel Târgu Mureș, Decizia penală nr. 334/A/2014, portal.just.ro]

”În drept faptele întruneau elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul, cu asistarea apărătorului ales, a fost de acord cu pedeapsa stabilită de procuror, de un an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 Cod penal, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, fiind de acord şi cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.
(…)instanţa, potrivit art. 485 alin. 1 lit. b teza a doua Cod procedură penală, a reţinut că soluţia asupra căreia au căzut de acord procurorul şi inculpatul este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii.
Astfel, infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către persoana aflata sub influenţa băuturilor alcoolice este una de pericol, valorile sociale periclitate prin comiterea faptei fiind viaţa, sănătatea, integritatea corporală şi siguranţa participanţilor la traficul rutier, respectiv a pietonilor, fiind aptă să ducă la consecinţe dintre cele mai tragice, la moartea sau vătămarea corporală a altor persoane sau la distrugerea de bunuri. Numărul faptelor de acest gen este unul îngrijorător de mare, în parte şi din cauza răspândirii ideii că, în eventualitatea depistării de către organele de poliţie, instanţa nu va dispune executarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenţie, astfel încât oricine poate greşi o dată.
Din punctul de vedere al instanţei, faptele de genul celor din cauza de faţă prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, fiind comise cu intenţie, infractorul fiind conştient de riscul producerii unui accident în momentul în care se urcă la volan în stare de ebrietate, dar fiind preocupat mai mult de eventuala întâlnire cu organele de poliţie. Numărul mare de împrejurări în care o astfel de atitudine din partea conducătorilor auto a cauzat adevărate tragedii pe drumurile publice nu poate fi neglijat, justificând pericolul social abstract al infracţiunii, fixat de legiuitor chiar prin incriminarea faptei, cu limitele de pedeapsă din art. 336 Cod penal.
Instanţa a avut în vedere împrejurarea că inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a fost cel care a cauzat evenimentul rutier în care au fost răniţi cei doi pasageri din autoturismul cu care a intrat în coliziune şi căruia nu i-a acordat prioritatea de trecere cuvenită, unul dintre cei doi pasageri fiind, astfel cum rezultă chiar dintr-una din declaraţiile inculpatului, o femeie cu un copil mic, fapta fiind gravă atât prin conţinutul său şi împrejurările comiterii – pe o arteră foarte circulată, cât şi prin urmările avute şi urmările pe care le-ar fi putut avea.
Procurorul nu a expus, în acordul de recunoaştere a vinovăţiei, considerentele pe care le-a avut în vedere atunci când a considerat că sunt îndeplinite condiţiile din art. 83 alin. 1 lit. d Cod penal. În opinia instanţei, lipsa unor antecedente penale nu poate fi temei suficient pentru a considera că aplicarea pedepsei nu este necesară. În plus, deşi inculpatul a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, procurorul nu a considerat necesar să i se impună o astfel de obligaţie, motivându-şi opţiunea doar prin referire la conduita şi persoana inculpatului.
Instanţa a concluzionat că prin dispunerea unei astfel de soluţii inculpatul ar beneficia de o clemenţă nejustificată în raport de natura şi gravitatea faptei, precum şi de împrejurările în care a fost comisă şi de urmările pe care le putea produce, iar societatea în general ar primi un semnal că organele judiciare sunt dispuse să manifeste o înţelegere sporită faţă de persoanele care pun în pericol siguranţa traficului rutier prin conducerea autovehiculelor pe drumurile publice în stare de ebrietate, în condiţiile în care, oricum, numărul acestor fapte este unul ridicat.” [Judecătoria Iași, Sentinţa penală nr. 344 din 4 februarie 2015, portal.just.ro]

Retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată în fața instanței de judecată

Omisiunea interzicerii dreptului de a conduce cu titlu de pedeapsă complementară