(1) Judecatorul este incompatibil daca:
a) a fost reprezentant sau avocat al unei parti ori al unui subiect procesual principal, chiar si in alta cauza;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c) a fost expert sau martor, in cauza;
d) este tutore sau curator al unei parti sau al unui subiect procesual principal;
e) a efectuat, in cauza, acte de urmarire penala sau a participat, in calitate de procuror, la orice procedura desfasurata in fata unui judecator sau a unei instante de judecata;
f) exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata.
(2) Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal.
(3) Judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotararii.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati nu poate participa, in aceeasi cauza, la procedura de camera preliminara, la judecata in fond sau in caile de atac.
(5) Judecatorul care a participat la solutionarea plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata nu poate participa, in aceeasi cauza, la judecata in fond sau in caile de atac.
(6) Judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa contestatiei nu poate participa la solutionarea contestatiei.
Impartialitatea este analizata in jurisprudenta Curtii Europene atat sub aspect subiectiv,cat si sub aspect obiectiv;
In ceea ce priveste testul subiectiv, trebuie determinat daca convingerile personale ale unui judecator pot influenta solutionarea unei anumite cauze. Sub acest aspect, impartialitatea judecatorului este prezumata pana la proba contrarie;
Referitor la testul obiectiv, este necesat sa se stabileasca daca judecatorul ofera garantii suficiente pentru a exclude orice banuiala legitima in privinta sa. Prezinta importanta din acest punct de vedere analiza respectarii principiului separatiei functiilor judiciare, ce constituie un element obiectiv prin care se poate stabili lipsa de impartialitate functionala, dar care, in sine, nu conduce la constatarea incalcarii art. 6 parag. 1 din Conventia europeana, decat daca este insotit de o atitudine subiectiv partiala a “instantei”. [M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedura penala, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 166]
In cazul in care judecatorul fondului se pronunta asupra legalitatii sau temeiniciei starii de arest, iar ulterior incheierea este casata cu trimitere spre rejudecare ca urmare a admiterii contestatiei, acelasi judecator poate participa la o noua dezbatere a starii de arest, nefiind incidnt cazul de incompatibilitate prevazut de art. 64 alin. (3) NCPP, intrucat acesta nu s-a pronuntat asupra fondului cauzei (constatarea existentei sau inexistentei faptei penale, vinovatia, regimul sanctionator), ci asupra existentei unor suspiciuni rezonabile cu privire la savarsirea unei infractiuni si a necesitatii privarii de libertate in conditiile subzistentei temeiurilor arestarii sau aparitiei unor temeiuri noi. [M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedura penala, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 172]
Sub imperiul vechiului cod, chiar si in materie penala, se apreciaza ca, in situatia cailor de atac extraordinare, pentru care legea prevede o procedura de admisibilitate si motive limitative pentru care poate fi admisa, analiza care se face este referitoare la incadrarea in acele motive, si nu asupra solutionarii pe fond a actiunii penale sau civile.
Sub imperiul noului cod de procedura penala (…), judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze in nicio cale de atac, fie ea ordinara sau extraordinara. Aceasta interpretare se circumscrie unui principiu general de drept, acela ca, acolo unde legiuitorul nu a facut nicio distinctie, nici interpretul nu trebuie sa o faca. [C. Voicu in Noul Cod de procedura penala comentat, Editura Hamangiu 2014, p. 158]
Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate. Incompatibilitatea judecatorului. ”Analizând motivul care a stat la baza declarației de abținere prin prisma dispozițiilor legale invocate, instanța reține că potrivit art.64 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, judecătorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată.
În prezenta speță, una dintre condițiile ce trebuie analizate cu ocazia verificării admisibilității în principiu a cererii formulate de condamnat este cea prevăzută de art.466 Cod procedură penală ce definește persoana care este considerată ca fiind judecată în lipsă.
Pornind de la premisa că redeschiderea procesului penal are drept scop garantarea drepturilor persoanei care a fost judecată în lipsă la un proces echitabil, în prezenta cauză prin faptul că același judecător s-a pronunțat asupra împrejurării că petentul avea sau nu cunoștință de procesul derulat împotriva sa, s-ar încălca aceste principii.
De altfel, în considerentele decizie pronunțate de ÎCCJ în data de 15 ianuarie 2007, prin care se statuează că judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare se admite că, în practică, pot exista situații în care judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de căi extraordinare de atac să fie pus în situația de a-și evalua propria hotărâre sub un aspect cu privire la care și-a exprimat deja opinia, caz în care, pentru a se asigura deopotrivă imparțialitatea, cât și aparența de imparțialitate pe care le reclamă desfășurarea unui proces echitabil, acesta să considere că este totuși necesar să se abțină de la judecata pricinii.
O astfel de situație există în cazul de față, când judecătorul ce a soluționat cauza în fond, a fost pus în situația de a analiza dacă petentul a avut sau nu cunoștință că împotriva sa se desfășoară o procedură judiciară, în condițiile în care această constatare a fost făcută anterior de către același judecător.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că declarația de abținere formulată este întemeiată.” [Judecătoria Cluj-Napoca, Încheierea penală nr.31 din 7 ianuarie 2016, www.rolii.ro]