Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala se numeste persoana vatamata.
Notiunea de “persoana vatamata” are doua sensuri: sensul obiectiv, insemnand persoana care in planul realitatii a suferit o vatamare prin fapta penala, si sensul peocesual, insemnand persoana care are calitatea procesuala cu aceeasi denumire. Intre cele doua sensuri nu exista suprapunere deplina; astfel, persoana care obiectiv a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala nu devine persoana vatamata in sens procesual inainte de a se incepe urmarirea penala in rem, deoarece calitatea procesuala depinde de recunoasterea acesteia de catre organul judiciar competent. Totodata, ea pierde calitatea procesuala de persoana vatamata daca declara ca nu doreste sa participe in aceasta calitate in proces, neinsemnand insa ca nu a suferit, in mod obiectiv, o vatamare prin infractiune. In alte situatii, o persoana poate sta in proces in calitate de persoana vatamata, exercitand drepturile prevazute de lege pe tot parcursul acestuia, desi in final se va dovedi ca nu a suferit obiectiv vreo vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala ori se va dovedi ca o astfel de fapta penala nici nu a existat. In sfarsit, o persoana care a suferit o vatamare obiectiva poate sa nu aiba calitate procesuala de persoana vatamata, pentru ca organul judiciar nu a identificat-o. [T.V. Gheorghe in Noul Cod de procedura penala comentat, Editura Hamangiu 2014, p. 188]