(1) Contractul poate sa prevada intoarcerea bunurilor daruite, fie pentru cazul cand donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul cand atat donatarul, cat si descendentii sai ar predeceda donatorului.
(2) In cazul in care donatia are ca obiect bunuri supuse unor formalitati de publicitate, atat dreptul donatarului, cat si dreptul de intoarcere sunt supuse acestor formalitati.
Trebuie remarcat ca textul legal se refera doar la descendentii donatarului si nu asociaza acestora cerinta calitatii de mostenitor. Se ridica astfel intrebarea daca, in conditiile stipularii clauzei de intoarcere conventionala a bunului pentru ipoteza predecesului donatarului si al descendentilor sai fata de donator, respectivii descendenti trebuie sa fi acceptat mostenirea donatarului (evident, daca acesta le-a predecedat).
Tinand seama de considerentele care au determinat recunoasterea ca valabila a clauzei de intoarcere conventionala, si anume de a permite donatorului sa redobandeasca proprietatea bunului daca prin jocul hazardului a disparut insusi subiectul gratificarii, iar avantajul patrimonial nu mai poate obiectiv profita nici macar descendentilor acestuia, raspunsul nu poate fi decat unul afirmativ. Asadar, pentru a “conta” in acest joc al sortii, descendentii trebuie sa fi acceptat mostenirea, sa fie legitimati sa preia proprietatea bunului donat. Trebuie precizat in acest context ca descendentii donatarului nu dobandesc proprietatea bunului de la donator, ci de la ascendentul lor donatar, or, daca nu accepta succesiunea acestuia, nu pot profita de obiectul donatiei.
In situatia in care acesti descendenti repudiaza mostenirea donatarului, chiar daca prin contract s-a stipulat intoarcerea conventionala pentru ipoteza predecesului donatarului si al descendentilor, apreciem ca, in acest caz, conditia rezolutorie se va considera indeplinita si isi va produce efectele. [A.-A. Stamate-Tamasan, Comentariile Codului civil. Donatia, Editura Hamangiu 2013, p. 89]