(1) Regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile si testamentului, in masura in care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia.
(2) Elementele extrinseci inscrisului testamentar pot fi folosite numai in masura in care se sprijina pe cele intrinseci.
(3) Legatul in favoarea creditorului nu este prezumat a fi facut in compensatia creantei sale.
Procesul intelectual de interpretare presupune, pe de o parte, respectarea intelesului formulelor juridice si lingvistice utilizate iar, pe de o alta parte, descoperirea, prin intermediul acestora, a vointei testatorului, pentru a-i asigura eficacitatea. Formulele juridice si lingvistice, alaturi de care putem mentiona, ca exemplu, suportul formei testamentare sau modalitatea de scriere poarta denumirea de elemente probatorii exterioare formei testamentare propriu-zise, numite elemente extrinseci (cum ar fi: alte inscrisuri provenind de la testator, biografia sa, compunerea patrimoniului sau, relatiile sale familiale si sociale, uzantele locale). Cu titlu de noutate, alin. (2) al art. 1039 NCC limiteaza admisibilitatea probelor etrinseci testamentului prin cerinta existentei unei legaturi intre cele doua categorii. Textul nu detaliaza natura acestei legaturi, dar apreciem ca necesara existenta unei relatii obiective. De exemplu, textul „Imi las toate bunurile EI” poate fi utilizat pentru identificarea legatarului ca o persoana de gen feminin, de mare importanta pentru testator, iar aceasta concluzie ar putea fi coborata cu elementul extrinsec reprezentat de jurnalul testatorului, in care acesta se adreseaza iubitei cu aceasta formula in locul numelui. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1076]
Testamentul este un act solemn, dar nu neapărat autentic. În cazul testamentului olograf, solemnitatea constă în scriitura care trebuie să fie în întregime opera testatorului.
Aşadar în raport de aceste consideraţii teoretice,interpretarea coroborată, unitară a clauzelor celor două înscrisuri, nu poate conduce la concluzia că acestea pot fi considerate un testament olograf.
Primul înscris poartă denumirea de „chitanţă” şi chiar dacă este scris în întregime, datat 5.04.2005 şi semnat de defunctul, clauzele sale nu pot fi considerate a reflecta voinţa defunctului de a-i lăsa reclamantei apartamentul în discuţie, întrucât în cuprinsul acestui act se fac referiri exprese la împrumutul sumei de 100.000.000 lei rol precum şi la termenul de restituire, acela de un an.
Ca urmare, voinţa defunctului la acea dată nu poate fi interpretată ca fiind aceea de a testa în favoarea reclamantului, câtă vreme o eventuală intrare în posesie a reclamantei era condiţionată de nerestituirea sumei de bani şi în acest mod dispare caracterul de liberalitate ale înscrisului în cauză.
Cauza juridică a întocmirii ambelor înscrisuri este dată de împrejurarea împrumutului sumei de 100.000.000 lei rol întrucât şi în cel de-al doilea înscris – „declaraţie”, defunctul a făcut referire la aceiaşi sumă de bani, utilizând din nou termenul de „împrumut” şi adăugând din nou o menţiune cu referire la posibilitatea decesului, şi lăsarea în proprietate a apartamentului însă în raport direct, din nou cu valoarea sumei împrumutate. [Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1749/21.10.2013, portal.just.ro]