(1) Testatorul poate revoca testamentul olograf si prin distrugerea, ruperea sau stergerea sa. Stergerea unei dispozitii a testamentului olograf de catre testator implica revocarea acelei dispozitii. Modificarile realizate prin stergere se semneaza de catre testator.
(2) Distrugerea, ruperea sau stergerea testamentului olograf, cunoscuta de testator, atrage de asemenea revocarea, cu conditia ca acesta sa fi fost in masura sa il refaca.
(3) Testamentul ulterior nu il revoca pe cel anterior decat in masura in care contine dispozitii contrare sau incompatibile cu acesta. Efectele revocarii nu sunt inlaturate in caz de caducitate sau revocare a testamentului ulterior.
Alterarea posterioara a inscrisului ce contine testamentul olograf realizata prin distrugere (incendiere, mototolire, frangere, pulverizare etc.), rupere (taiere, zdrentuire, decupare etc.) sau prin stergere (barare, liniere, scriere peste etc) contine exprimarea vointei testatorului de revocare tacita. Alterarea poate privi intregul testament sau doar o parte a acestuia si poate fi efectuata de testator insusi sau de catre o alta persoana care actioneaza cu acordul sau (dat chiar si post factum), iar pentru a putea opera revocarea, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) testamentul sa fie olograf, iar daca este incheiat in mai multe exemplare, toate exemplarele trebuie sa suporte acelasi tratament; b) testatorul sa aiba capacitatea necesara pentru a putea face un nou act testamentar si vointa lui sa nu fie afectata; c) stergerea sa fie semnata de catre testator (desi textul art. 1052 NCC nu prevede, apreciem ca stergerea trebuie insotita si de datare, intrucat suntem propriu-zis in prezenta unui nou testament olograf, iar importanta datarii este cruciala pentru stabilirea capacitatii si a consimtamantului testatorului) (…) Cel care isi intemeiaza drepturile pe existenta unui testament alterat/distrus trebuie sa faca dovada ca aceasta imprejurare nu este rodul vointei testatorului si ca s-a produs fara incuviintarea sa. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1088]