Orice legat devine caduc atunci cand:
a) legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii;
b) legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii mostenirii;
c) legatarul este nedemn;
d) legatarul renunta la legat;
e) legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul, daca aceasta avea un caracter pur personal;
f) bunul ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul.
Decesul legatarului determina caducitatea legatului daca a intervenit inainte de moartea testatorului (predeces), odata cu acesta (codeces) sau, in cazul legatului sub conditie suspensiva ce are un caracter pur personal, dupa moartea testatorului (postdeces), dar inainte de realizarea unei astfel de conditii. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. II. Mostenirea testamentara, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 173]
Se pune insa intrebarea, aspect nesemnalat in literatura de specialitate, de a sti ce se intampla daca legatarul nu inaintea testatorului, ci in acelasi timp (deodata) cu testatorul, fara a se putea stabili (dovedi) ordinea deceselor, deci testatorul si legatarul sunt codecedati, de exemplu, au murit cu ocazia unei catastrofe sau in imprejurari deosebite, dar in aceeasi zi si fara a se putea stabili „existenta” (art. 957 C. civ.) legatarului (supravietuirea lui) in momentul mortii testatorului.
Intrucat caducitatea legatului in cazul predecesului legatarului isi gaseste fundamentarea in lipsa capacitatii succesorale a legatarului in momentul deschiderii mostenirii, iar capacitatea succesorala nu este si nu poate fi recunoscuta nici in cazul codecedatilor, deoarece nu se poate dovedi „existenta” legatarului in clipa mortii testatorului, solutia care se impune si in aceste ipoteze este caducitatea legatului (ubi eadem est ratio, ibi eadem lex). Daca nu se poate dovedi capacitatea succesorala a legatului (capacitate care este o conditie generala a dreptului la mostenire, indiferent ca este legala sau testamentara), nici legatarul codecedat nu poate dobandi legatul si deci nu poate sa-l transmita prin mostenire la proprii sai succesori, la fel ca si legatarul predecedat. Aceasta concluzie rezulta in mod categoric si din modul in care este formulat art. 1071 lit. a) C. civ., care nu mai face referire la situatia in care legatarul „a murit inaintea testatorului” (precum se mentiona in art. 924 C. civ. de la 1864), ci prevede ca intervine caducitatea daca „legatarul nu mai este in viata”, ceea ce inseamna ca legatarul nu are capacitate succesorala (nu exista) in momentul mortii testatorului. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. II. Mostenirea testamentara, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 171]