(1) Executorul testamentar are dreptul sa administreze patrimoniul succesoral pe o perioada de cel mult 2 ani de la data deschiderii mostenirii, chiar daca testatorul nu i-a conferit in mod expres acest drept.
(2) Prin testament, dreptul de administrare poate fi restrans doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt.
(3) Termenul de 2 ani poate fi prelungit de instanta de judecata, pentru motive temeinice, prin acordarea unor termene succesive de cate un an.
Durata calitatii de administrator este limitata la un termen de doi ani, acesta putand fi scurtat prin vointa lui de cuius, exprimata prin testament, sau prelungit de catre instanta de judecata pentru motive temeinice (de exemplu, forta majora, cazul fortuit sau promovarea unor actiuni judiciare in legatura cu succesiunea, de a caror solutie depinde compunerea patrimoniului succesoral, numarul mostenitorilor, calitatea lor, etc.): prelungirea se poate face doar pentru un singur an, insa nu se determina un numar maxim de prelungiri posibile. Subliniem ca, indiferent daca executorul se afla in temeiul initial de doi ani sau in prelungiri, la finalul fiecarui an el trebuie sa dea socoteala pentru gestiunea sa [a se vedea art. 1082 alin. (1) NCC]. Facem precizarea ca scopul administrarii nu este unul in sine, ci este intotdeauna subordonat executarii atrinutiilor prevazute de art. 1080 NCC. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1111]