(1) Daca donatia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitatie sau o renta ori intretinere viagera, mostenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulata, fie de a abandona proprietatea cotitatii disponibile in favoarea beneficiarului liberalitatii, fie de a solicita reductiunea potrivit dreptului comun.
(2) Daca mostenitorii rezervatari nu se inteleg asupra optiunii, reductiunea se va face potrivit dreptului comun.
Aplicarea art. 1098 NCC se poate face prin buna invoiala intre mostenitorii rezervatari sau pe cale judecatoreasca, dar, in acest caz, instanta constatand dezacordul dintre dintre mostenitorii nu poate aplica decat solutia reductiunii din dreptul comun, celelalte doua solutii, cu caracter exceptional, ramanand rezervate doar acordului mostenitorilor. Prima posibilitate impaca doua valori care pot ajunge in opozitie: rezerva si executarea liberalitatii. Renuntarea mostenitorilor rezervatari este insa una interesata de speranta/calculul unui castig prin pastrarea propietatii asupra cotitatii disponibile. Cea de-a doua posibilitate avantajeaza integritatea rezervei care nu va fi amenintata prin executarea liberalitatii. Problema care se ridica este aceea de a stii ce proportie din cotitatea disponibila trebuie transmisa titularului unui astfel de liberalitati, apreciem ca abandonul propietatiii cotitatii va fi proportional ca efectuarea dreptului viager, facuta prin orice mijloace consimtite de toate partile implicate sau de instanta de judecata. Credem ca aceasta ipoteza il avantajeaza in mod deosebit pe mostenitorii rezervatari, daca asupra cotitatii disponibile trebuie imputate si alte liberalitati care ii reduc valoarea si, implicit, diminueaza amploarea propietatii care va putea fi abandonata in favoarea titularilor unei astfel de liberalitati. Ne sustinem ideea si prin observatia ca noul text legal nu cere, drept conditie a aplicarii solutiilor art. 1098 NCC, ca evaluarea liberalitatii sa indice o suma ce depaseste cotitatea disponibila, spre deosebire de dispozitiile art. 844 C. civ., imprejurare care determina o aplicare mai larga a noii reglementari. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1130]
Dispozitia art. 1098 C. civ. nu are caracter imperativ. In consecinta, partile se pot intelege asupra unui alt mod de reductiune a liberalitatii excesive, iar donatorul, respectiv testatorul poate interzice transformarea liberalitatii in plina proprietate, caz in care problema reductiunii urmeaza sa se rezolve potrivit regulilor de drept comun. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. II. Mostenirea testamentara, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 341]