(1) Dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.
(2) Termenul de optiune curge:
a) de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii;
b) de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, afara numai daca succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul cuprinzand acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii;
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.
(3) Termenului prevazut la alin. (1) i se aplica prevederile cuprinse in cartea a VI-a referitoare la suspendarea si repunerea in termenul de prescriptie extinctiva.
Deoarece Codul civil face trimiteri exclusiv la “mostenire” in sensul unei universalitati (a unui patrimoniu), rezulta ca termenul de un an vizeaza numai transmisiunile succesorale universale sau cu titlu universal. Per a contrario, legatarilor cu titlu particular le vor fi aplicabile dispozitiile dreptului comun in materie, astfel ca dreptul de optiune succesorala cu privire la aceste legate se exercita in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani (art. 2517 C. civ.). [L. Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu 2012, p. 178]
Raţionamentul instanţei potrivit căruia „faptul că reclamantul nu a acceptat moştenirea în termenul de opţiune succesorala, nu conduce la lipsa calităţii sale procesuale active sau a lipsei de interes în promovarea acţiunii având ca obiect anulare certificat de moștenitor, ci sunt aspecte ce trebuiesc analizate pe fondul pricinii, instanţa urmând a analiza dacă acceptarea după împlinirea termenului este în măsură să-i confere reclamantului vocaţie utilă la moştenire.”, este greşit, deoarece constatarea vocaţiei utile este de natură să-i confere reclamantului calitate procesuală activă, astfel încât chiar şi o soluţie de respingere a excepţiilor trebuia dată după analizarea fondului pricinii. [Tribunalul Bacău, Decizia civilă nr. 315/2013, portal.just.ro]