Art. 1.150. Exceptiile de la obligatia de raport

(1) Nu sunt supuse raportului:
a) donatiile pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport. Scutirea poate fi facuta prin chiar actul de donatie sau printr-un act ulterior, intocmit in una dintre formele prevazute pentru liberalitati;
b) donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt scop decat scutirea de raport;
c) darurile obisnuite, donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici cheltuielile de nunta, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel;
d) fructele culese, veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat.

(2) De asemenea, raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul donat a pierit fara culpa donatarului. Cu toate acestea, daca bunul a fost reconstituit prin folosirea unei indemnizatii incasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este tinut sa faca raportul bunului in masura in care indemnizatia a servit la reconstituirea acelui bun. In cazul in care indemnizatia nu a fost utilizata in acest scop, ea insasi este supusa raportului. Daca indemnizatia rezulta dintr-un contract de asigurare, aceasta se raporteaza numai in masura in care depaseste cuantumul total al primelor platite de donatar.

Art. 1150 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. civ. prevede ca scutirea de raport poate fi facuta prin chiar actul de donatie sau printr-un act ulterior, intocmit in una dintre formele prevazute pentru liberalitati, intre vii sau pentru cauza de moarte (in acest din urma caz in una dintre formele testamentare). Cerinta de forma are ca explicatie ideea ca scutirea de raport reprezinta ea insasi o liberalitate, desavarsind-o.
Cerinta scutirii exprese de raport si a formei in care vointa donatorului poate fi manifestata cunoaste anumite atenuari daca intentia de scutire de raport, fie si tacita, manifestata indirect, este neindoielnica. Astfel, art. 1150 alin. (1) lit. b) C. civ. prevede ca nu sunt supuse raportului donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt scop decat scutirea de raport (de exemplu: actul public este un contract de vanzare pentru ca descendentul sa beneficieze de obtinerea unui credit; sau, pentru ca un creditor chirografar al instrainatorului sa nu poata folosi actiunea pauliana, admisibila in conditii mai lesnicioase in cazul donatiei decat in cazul vanzarii). Intentia scutirii de raport poate fi dovedita si fara act autentic in cazul donatiei indirecte sau a darului manual pentru care nu exista aceasta cerinta de forma solemna. De exemplu, scutirea de raport in cazul remiterii de datorie sau a darului manual poate fi dovedita si prin inscrisul sub semnatura privata confectionat cu ocazia incheierii contractului. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. II. Mostenirea testamentara, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 351-352]