(1) Contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate este cu titlu oneros.
(2) Contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit.
Pentru unele contracte, gratuitatea este esentiala, lipsa acesteia generand schimbarea naturii juridice a acordului de vointe. Spre exemplu, contractul de imprumut de folosinta nu poate fi incheiat, nici macar cu titlu de exceptie, in considerarea unei contraprestatii. Comodatul este, asadar, un contract esentialmente gratuit. Plata unui echivalent pentru folosinta procurata poate fi stipulata numai in contractul de locatiune. Drept urmare, daca prin contractul incheiat, partile convin ca folosinta bunului sa fie remunerata, suntem in prezenta unui contract de locatiune, si nu a unuia de comodat.
Apoi, exista contracte pentru care gratuitatea nu este esentiala, aceasta fiind numai de natura lor. In consecinta, acestea pot fi atat cu titlu gratuit, cat si cu titlu oneros. Constituie un astfel de exemplu, contractul de mandat. Potrivit art. 2010 C. civ., “mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros. [B. Patrascu, I. Genoiu in Noul Cod civil. Studii si comentarii. Cartea a V-a Despre obligatii (art. 1164-1649), Volumul III,Partea I, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014, p. 65]