Art. 1.174. Contractul consensual, solemn sau real

(1) Contractul poate fi consensual, solemn sau real.

(2) Contractul este consensual atunci cand se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor.

(3) Contractul este solemn atunci cand validitatea sa este supusa indeplinirii unor formalitati prevazute de lege.

(4) Contractul este real atunci cand, pentru validitatea sa, este necesara remiterea bunului.

Clasificarea contractelor, dupa modul lor de formare valabila, in contracte consensuale, solemne si reale prezinta importanta din perspectiva conditiilor de validitate. Astfel, in cazul contractelor consensuale se impune verificarea indeplinirii conditiilor de validitate de fond (anume capacitate, consimtamant, obiect si cauza), fara ca forma sa prezinte vreo relevanta juridica. Pentru contractele solemne insa forma reprezinta o conditie de validitate si rigoarea stabilita de lege cu privire la aceasta trebuie sa fie respectata, alaturi de indeplinirea conditiilor de validitate de fond. In, fine, in cazul contractelor reale, trebuie urmarita indeplinirea cumulativa a conditiilor de fond, precum si remiterea materila a bunului cu privire la care s-a incheiat contractul, nu si inplinirea vreunei conditii de forma. [B. Patrascu, I. Genoiu in Noul Cod civil. Studii si comentarii. Cartea a V-a, Despre obligatii (art. 1164-1649), Volumul III, Partea I, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014, p. 82]