(1) Contractul se incheie in momentul si in locul in care acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din motive care nu ii sunt imputabile.
(2) De asemenea, contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei savarseste un act sau un fapt concludent, fara a-l instiinta pe ofertant, daca, in temeiul ofertei, al practicilor statornicite intre parti, al uzantelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face in acest mod.
Noul Cod civil opteaza, dintre diferitele sisteme de determinare a momentului inheierii contractului, pentru sistemul receptiei acceptarii (sau sistemul primirii acceptarii), potrivit caruia se considera ca un contract este incheiat atunci cand raspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul ca ofertantul a luat sau nu la cunostinta de cuprinsul lui [a se vedea art. 1200 alin. (1) NCC]. Art. 1186 alin. (1) NCC intareste aceasta idee prin precizarea faptului ca solutia se impune si atunci cand ofertantului nu i se poate imputa ca nu a luat la cunostinta de acceptare, insa va fi identic cazul existentei unor motive care ii sunt imputabile acestuia. [A.A. Moise in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1241]