(1) Daca o parte este indreptatita sa invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealalta parte declara ca doreste sa execute ori executa contractul asa cum acesta fusese inteles de partea indreptatita sa invoce anulabilitatea, contractul se considera ca a fost incheiat asa cum l-a inteles aceasta din urma parte.
(2) In acest caz, dupa ce a fost informata asupra felului in care partea indreptatita sa invoce anulabilitatea a inteles contractul si inainte ca aceasta sa fi obtinut anularea, cealalta parte trebuie, in termen de cel mult 3 luni de la data cand a fost notificata ori de la data cand i s-a comunicat cererea de chemare in judecata, sa declare ca este de acord cu executarea sau sa execute fara intarziere contractul, astfel cum a fost inteles de partea aflata in eroare.
(3) Daca declaratia a fost facuta si comunicata partii aflate in eroare in termenul prevazut la alin. (2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obtine anularea este stins si notificarea prevazuta la alin. (2) este considerata lipsita de efecte.
Aplicarea art. 1213 presupune verificarea urmatoarelor elemente:
a) indeplinirea conditiilor erorii viciu de consimtamant pentru una dintre parti. Nu se cere ca eroarea sa fie comuna;
b) contractul sa nu fi fost executat inca. Aceasta cerinta implica lipsa oricarui prejudiciu cauzat prin eroarea spontana a errans-ului;
c) respectarea protocolului de informare/notificare – declaratie de executare/executare propriu-zisa a contractului intre parti, anterior obtinerii anularii contractului. In acest sens, alin. (2) al art. 1213 prevede obligativitatea informarii cocontractantului de catre errans in legatura cu modul in care acesta a inteles contractul; informarea se poate realiza prin doua modalitati: printr-o notificare (anterior cererii de chemare in judecata) sau prin intermediul ori cu ocazia cererii de chemare in judecta. Obiectul informarii consta in prezentarea modului in care errans-ul a inteles relatia contractuala si, implicit, executarea ei, ca urmare a unei erori esentiale, scuzabile, spontane si neasumate. De asemenea, dispozitiile art. 1212 trebuie avute in vedere in acest demers. Din momentul informarii, cocontractantul are la dispozitie un termen de 3 luni pentru exercitarea dreptului sau potestativ de adaptare a contractului, termen care curge diferit, in functie de calea in care a fost informat fie din momentul notificarii, fie din momentul cererii de chemare in judecata (dar numai daca nu s-a pronuntat intre timp anularea contractului). In cadrul acestui termen, cocontractantul va reflecta in legatura cu oprtunitatea executarii contractului in varianta de reprezentare a errans-ului, judecand dupa propriile sale interese. Cocontractantul are doua posibilitati de exercitare a dreptului de adaptare a contractului: printr-o declaratie de executare sau prin executarea contractului in maniera inteleasa de errans. Textul legal exclude o a treia varianta, de adaptare a contractului printr-o negociere a executarii, pentru ipoteza in care cocontractantul nu ar fi de acord cu maniera in care ii este prezentata executarea de catre errans si ar propune un alt mod de executare, conform propriei sale viziuni. [C. Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1275]
In urma examinarii continutului de idei al articolului 1213, se poate concluziona ca eroarea viciu de consimtamant, chiar daca este una esentiala, nu constituie, in mod invariabil, un impediment de neinlaturat la executarea unui act juridic in legatura cu care, cel putin o parte, se afla in eroare cu privire la un element determinant pentru luarea hotararii de incheiera a acelui act. [T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Hamangiu 2012, p. 155]
Este adevarat ca art. 1213 NCC nu prevede negocierea modului in care ar trebui sa se execute contractul, dar art. 1213 NCC, din punctul nostru de vedere, contine implicit o obligatie de negociere in orice fel de situatie in care ea s-ar impune. Aceasta obligatie de negociere se deduce si din interpretarea coroborata a art. 1213 cu art. 1212 NCC, care reglementeaza invocarea erorii cu buna-credinta. Prin urmare, ori ce cate ori se gaseste in eroare, victima erorii ii va comunica celeilalte parti, modalitatea in care aceasta a inteles contractul. Daca cocontractantul este de acord, ca efect al bunei sale credinte, cu faptul ca cealalta parte s-a gasit in eroare, dar nu este de acord cu modalitatea in care interpreteaza cealalta parte modul in care ar trebui executat contractul, obligatia generala de buna-credinta impune dreptul si obligatia partilor de a coopera in vederea stingerii acestei situatii litigioase. Iar daca modalitatea in care s-a comportat cealalta parte, ca victima a erorii, in ipoteza in care cocontractantul a avut o alta opinie cu privire la modul in care ar fi trebuit sa fie executat contractul si a incercat sa negocieze cu buna-credinta acest aspect cu cealalta parte, credem ca instanta, apreciind intregul material probatoriu existent la dosarul cauzei, desi ar exista premisele anulabilitatii contractului pentru eroare, in anumite circumstante si, eventual, pentru incalcarea art. 1212 NCC se va putea ajunge la solutia respingerii actiunii pe temeiul abuzului de drept. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 225]