(1) Dreptul la actiunea in anulare sau in reducerea obligatiilor pentru leziune se prescrie in termen de un an de la data incheierii contractului.
(2) Anulabilitatea contractului nu poate sa fie opusa pe cale de exceptie cand dreptul la actiune este prescris.
Actiunea in anulare pentru leziune se prescrie in termenul special de 1 an, care incepe sa curga de la data incheierii contractului. Nu se face distinctie, din punctul de vedere al momentului de inceput al prescriptiei, intre persoana care a suferit leziunea, in sensul distinctiei dintre minor si major, desi, poate ca, in cazul primilor, ar fi trebuit ca termenul de un an sa inceapa sa curga de la data la care ocrotitorul legal afla despre motivul de anulare. In ciuda reglementarii exprese cu privire la imprescriptibilitatea invocarii nulitatii relative pe cale de exceptie [art. 1249 alin. (2) NCC], totusi, in privinta leziunii, legiuitorul a ales sa limiteze posibilitatea invocarii anularii pe calea apararii la acelasi termen prevazut si pentru invocarea nulitatii pe cale de actiune. [T.V. Radulescu in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. II, Editura Hamangiu 2012, p. 486]