(1) Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune.
(2) Nulitatea poate fi absoluta sau relativa.
(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatata sau declarata prin acordul partilor.
(4) Prin acordul partilor nu pot fi instituite si nici suprimate cauze de nulitate. Orice conventie sau clauza contrara este considerata nescrisa.
Contractul lovit de nulitate este nul ab initio, deci este nevalabil ab origine si socotit ca si inexistent, respectiv ca lipsit, in mod imediat si definitiv, de efectele juridice in vederea carora contractul a fost facut, in timp ce contractul supus nulitatii relative nu este radical nul, ci doar anulabil, fiind socotit, provizoriu (in pendenti), valabil si eficace intocmai ca un contract afectat de o conditie rezolutorie (pur) potestativa. [M. Nicolae, Codex Iuris Civilis. Tomul I. Noul Cod Civil. Editie critica, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 330]
Numai nulitatea relativa da dreptul la actiune in justitie (actiune in anulare), nu si nulitatea absoluta, care poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes, public sau privat, inclusiv de catre instanta de judecata; in caz de litigiu, nulitatea absoluta se constata, pe cand nulitatea relativa se declara sau este pronuntata de instanta de judecata, care nu este titulara vreunui drept subiectiv, ci doar al indatoririi de a veghea la respectarea preeminentei legii, a ordinii publice si bunelor moravuri, verificand, in fapt daca actul este sau nu lovit de nulitate ori este sau nu anulabil, pe baza probelor administrate de parti si a dispozitiilor legale incidente in cauza; prescriptia dreptului la actiunea in restituirea prestatiilor nedatorate facute pe baza unui contract nul absolut incepe sa curga de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea (art. 2. 528 alin. 2), pe cand prescriptia dreptului la actiunea in restituirea prestatiilor facute pe baza unui contract anulat, incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti (art. 2.525) sau a declararii amiabile a nulitatii contractului anulabil (art. 2.523), dupa caz. [M. Nicolae, Codex Iuris Civilis. Tomul I. Noul Cod Civil. Editie critica, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 331]
Exceptand nulitatile amiabile, toate celelalte nulitati (indiferent ca sunt absolute sau relative) sunt judiciare. [L. Stanciulescu, V. Nemes, Dreptul contractelor civile si comerciale in reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu 2013, p. 43]